„Prima condiţie ca să treci un examen este să te prezinţi la el”, aşa mă dăscălea tata de câte ori mă perpeleam de emoţii în sesiune, pe vremea când eram studentă. Pe acelaşi principiu aş putea spune şi eu: „Prima condiţie pentru ca nişte lucrări începute să fie executate şi finalizate în termen ar fi ca muncitorii să fie prezenţi pe şantier”. Dacă se poate zilnic. Sau măcar săptămânal în acel loc. Acum, că muncitorii îşi împart programul de lucru între pauzele de masă şi cele de ţigară şi hidratare ar fi o realitate. Dar măcar „partikipă” la lucrări, cum s-ar spune.
De la ce m-am luat? De la lucrările în interioarele de cartier. Iaca, în Micro 39 – 39 A,B,C, se lucrează din toamna lui 2021 şi nu s-a ajuns nici la 15 la sută! Măcar la mine în cartier, în Micro 19, se apropie de 50 la sută. E o treabă!
De pildă, parcarea cea nouă amenajată în locul unor garaje, de-a lungul gardului Spitalului Judeţean, e aproape gata. Or mai fi de executat - ochiometric zic eu - vreo 15-20 la sută! Cât să astupe gropile şi să asfalteze ultima porţiune din aleea carosabilă amenajată. Dar mai întâi să dea căldura şi să se usuce bălţile! Dacă şi zidul urât al împrejmuirii spitalului ar fi îmbrăcat, de pildă, în iederă, ar fi şi mai frumos. Sau, de ce nu, făţuit şi dat pe mâna unor tineri talentaţi să deseneze pe el ce şi cum le place! Dar, în lipsă, ne mulţumim şi cu ce este.
Necazul este altul, cel puţin pentru noi, pietonii, şi pingelele noastre. Că muncitorii care vin (rar) prin cartiere strică mai rău trotuarele deja măcinate, frezează carosabilul, se apucă de schimbat bordurile… şi odată nu-i mai vezi! Hăt, cine ştie cât!
Sincer, mi-e cam greu să cred că Primăria municipiului Galaţi este încântată de rezultatul contractelor multianuale pentru lucrări în interiorul cartierelor. Faptul că se lucrează trei ani la aceeaşi parcare dintre blocuri nu mi se pare vreo reuşită, sincer! Faptul că prea puţin se lucrează şi puţin mai mult se plăteşte, că viaţa-i scumpă, nu e vreo mare realizare. Mai ales că preţul nevolniciei constructorilor se păteşte cu dobândă, din bani împrumutaţi.
Mai ales că suntem în vremuri electorale, hărnicia, mobilizarea şi eficienţa constructorilor pot fi, categoric, un criteriu de evaluare pentru actuala administraţie locală. Altfel spus, băieţi, ne mişcăm şi noi mai cu entuziasm? Fie el şi electoral!
