Aroganță, tupeu, putere, plus multă demagogie și ceva poleială de populism. Acestea par să fie, de prea multă vreme, ingredientele din care-i construit liderul de partid. Fie de dreapta sau de stânga, aroganța este obligatorie. Și incompatibilă cu ceea ce dascălii politici ai epigonilor de azi numeau o "onoare"...
"Demisia de onoare", așa se numea, pe vremuri - na, că era să zic "pe vremea mea" - gestul liderilor politici de a face un pas în spate ori în lateral, când formațiunea politică pe care o conduceau pierdea alegerile. Ori, mai grav, nu doar că le pierdea, ci le rata la scor de maidan. Dacă-mi aduc bine aminte, ultima demisie de onoare pentru rezultatul lamentabil din alegeri a fost a lui Nicușor Ciumacenco - hăt! în decembrie 2016 - când anunța: "îmi asum bărbătește rezultatul prost din urmă cu câteva zile și-mi prezint demisia din funcția de președinte al Organizației Municipale a PNL". Bine, că la acel moment și-a dat demisia doar pe Facebook, nu și în acte, e altă discuție. Și că, după cum se dovedea de cele mai multe ori, pasul lateral sau în spate făcut de liderul politic era doar de... impresie artistică. Sau doar o măsură temporară, până se linișteau spiritele războinice din partid care cereau sancțiuni pentru rezultatele proaste.
De o bună bucată de vreme, pe la noi - în urbe, în județ, prin țară - demisia de onoare a devenit o noțiune abstractă. Ușor filosofică, fiind vorba de onoare. În fapt, de o bună vreme, nimeni nu mai pierde alegerile. Toți câștigă! Măcar experiență, dacă nu mandate.
Că veni vorba de mandate, chiar dacă oficial încă nu s-au calculat și împărțit mandatele de consilieri locali, e limpede ca lumina zilei că, în Consiliul Local Galați, PSD va avea cel puțin un consilier în plus în majoritatea confortabilă pe care o deține deja. Și că două grupuri de consilieri locali gălățeni din actualul mandat se vor înjumătăți: PNL și USR.
Îmi vin în minte cuvintele liderului PSD Galați, Dan Nica, din noaptea alegerilor: "Este o bătălie foarte strânsă pentru locul 4 între PNL, USR și AUR". Am crezut că era vorba, totuși, despre locul al treilea și că pe fondul oboselii politicianul a "grăbit" numărătoarea. Ei bine, nu! Cu procente egale, cu cifra 8 în față, în care doar zecimile fac diferența, nu se prea poate vorbi de locul al treilea. Ci de un patru ex-aequo.
În vremurile trecute, să cazi de la 17,66 și respectiv 11,44 procente la puțin peste 8, la voturile pentru Consiliul Local, ori de la 27,08 la sută la 18,36 la sută la cele pentru Consiliul Județean s-ar fi lăsat cu demisii la vârful partidelor. De onoare. Sau măcar de complezență. Dar cum spuneam, la noi nu pierde nimeni alegerile...
