Cum nu este vară fără admitere la liceu și fără bacalaureat, tot așa nu putem vorbi despre vacanța de vară fără examene de titularizare. Dacă privim lucrurile obiectiv, am zice că nu este nimic rău în a face o selecție riguroasă a celor pe mâna cărora ne încredințăm copiii.
În Galați, aproape 700 de candidați și-au exprimat dorința de a deveni, din toamnă, cadre didactice. De regulă, imediat după afișarea rezultatelor, încep să apară comentarii despre viitorii profesori, care au luat note mici, s-au dus nepregătiți la examen, au făcut și au dres... dar au tupeul să solicite un post de profesor.
La drept vorbind, titularizarea este un examen care durează patru ore și care vizează rezolvarea unor cerințe pur teoretice, fără aplicabilitate la clasă. Paradoxal este faptul că peste tot se pledează pentru un învățământ modern, în care metodele tradiționale de predare să fie schimbate și adaptate la noile trenduri, iar programele la majoritatea disciplinelor să se simplifice, tocmai pentru a nu mai forța elevul să rețină informații inutile, ci să fie supus la raționamente logice și învățat să gândească pentru a găsi propriile soluții.
Examenul de titularizare este însă unul nemodificat de zeci de ani, învechit, care nu arată capacitățile reale ale unei persoane de a fi dascăl. Valoarea unui cadru didactic nu stă în puterea lui de memorare a sute de pagini de teorie și nici în cea de a le reda ulterior mot-a-mot. Din această cauză, ajung în şcoli profesori care au promovat examenul de titularizare cu medii peste 9,00, dar care, la catedră, nu reușesc să obțină feedbackul pozitiv din partea elevilor și nici măcar nu pot să facă ordine și liniște în clasă.
Dacă aș fi pentru o zi ministrul Educaţiei, aș schimba semnificativ acest examen, punând accent mai mult pe evaluarea profesorului la clasă, pe interacțiunea directă cu elevul, și aș face o evaluare a metodelor moderne de învățare pe care un dascăl al zilelor noastre ar trebui să le aplice la clasă.
Aș schimba și modul de intrare în sistem, mergând mai mult pe continuitatea la clasă a profesorului. Studiile de specialitate pledează pentru menținerea aceluiași profesor la clasă pentru cel puțin o generație de elevi. La noi, însă, există materii la care în cei patru ani ai unui ciclu de învățământ se perindă prin fața elevilor trei, patru, uneori chiar cinci profesori. Şi asta pentru că încă mai mergem la examenul de titularizare fără să avem catedre disponibile sau nu acceptăm posturile care ni se oferă pentru diverse motive. Iar toate acestea nu fac decât să creeze dezechilibre în sistemul românesc de învățământ și-așa greoi și imatur.
