Se anunță ploi în Galați, așa că cine circulă cu Transurbul va avea din nou ocazia să testeze cât de încăpătoare sunt refugiile din stații, despre care îmi mențin părerea că sunt mult prea mici pentru scopul pe care ar trebui să-l aibă. Adevărul e că acestea sunt refugii de design, gândite în primul rând pentru aspect, nu pentru funcționalitate. Ele arată bine, dar nu te apără de ploaie, de soare, de vânt. Sub miniacoperișul lor, în caz de intemperii, au loc doar câteva persoane, nu prea multe. E ca la Netflix, unde poți crea un număr limitat de conturi. Dacă mai vrei un cont, trebuie să elimini unul din cele care există deja.
Nu trebuie să bați foarte mult orașul la pas ca să vezi că multe în Galați s-au făcut numai de dragul designului. Pavelele cu care s-au placat trotuarele și care au crăpat sau se mișcă la doar câteva zile după ce au fost puse devin capcane pentru pietoni atunci când plouă sau când prind o pojghiță de gheață. Noile borduri sunt de design, că alea trainice, care au rezistat zeci de ani pe Domnească, s-au dus într-o lume mai bună. Avem o piațetă a florilor de tei, lângă policlinica cu plată, care arată foarte bine dar din care lipsesc fix... teii. Avem un pasaj subteran în centru care s-a vrut futurist, cu niște copertine care au pornit de la ideea de scoică și valuri (forme emblematice pentru Dunăre) și care au ieșit cărăbuși. Bine că nu ne-au ieșit mitraliere, vorba bancului.
Avem copaci de design în parcul de la Elice, copaci de tablă care ar trebui să ofere mai multă umbră decât copacii adevărați pe care i-am avut și de care ne-am bătut joc. Poate reușim să punem și niște vrăbii de tablă pe lângă ei, ca să pară mai realiști. Sau poate punem niște autobuze de carton pe străzi, ca să pară mai multe. În Al Doilea Război Mondial, când aliații pregăteau debarcarea din Normandia, au adunat sute de tancuri și camioane gonflabile în zona Pas de Calais, păcălindu-i pe nemți că debarcarea urma să aibă loc acolo. Am putea și noi să încercăm figura asta.
Să punem niște fabrici de carton sau gonflabile, ca să arătăm că mai avem industrie. Să desenăm niște copaci și parcări 3D, mai adăugăm un aeroport, o fabrică de baterii, mai punem niște machete de nave de croazieră la malul Dunării, între pontoanele privaților și terasele pe care alții le-au "desenat" cu de la sine putere pe domeniul public și în jurul unor sculpturi de pe faleză. De fapt, ce zic eu, hai să desenăm orice ne trece prin minte, că orașul nostru merită să fie în mileniul trei, merită un destin mai bun.
Ar fi bine să punem și niște oameni pe străzi, ca să suplinim lipsa celor 40.000 de gălățeni care au plecat din oraş între ultimele două recensăminte. Şi ca să fie cât mai realist, oamenii ar trebui să fie musai din beton.
