Tragedia adusă de inundațiile de la sfârșitul săptămânii trecute ține capul de afiș în toată mass-media românească și nu numai. Imaginile sunt sfâșietoare, drama oamenilor care și-au pierdut agoniseala de-o viață în doar câteva minute te lasă fără cuvinte. Cu atât mai impresionantă este solidaritatea arătată de semeni, fie ei gălățeni sau nu, care au sărit în ajutorul oamenilor disperați din Slobozia Conachi, Pechea sau Cudalbi.
În fața naturii dezlănțuite nu ai ce face pe moment, cu potopul nu poți negocia, mai ales atunci când plouă în câteva ore cât pentru jumătate de an. Nici viiturile nu poți să le iei în piept, bărbătește, dar pentru ele te-ai putea pregăti din timp, încercând să reduci pe cât de mult se poate eventualele daune.
Însă pentru asta ar trebui să fii nu reactiv, ci proactiv. Ar trebui să încerci să previi, nu să aștepți nenorocirea și apoi să repari ce și cât poți. Ar trebui să ai grijă de diguri și de baraje, să nu cedeze, ar trebui să ai un plan de risc la inundații pe baza căruia să lucrezi pe bune, nu doar să raportezi cifre pe hârtie. Ar trebui să ai canale de scurgere dimensionate pe măsură, astfel încât să preia fără probleme șuvoaiele de apă, iar acestea să fie decolmatate, întreținute, nu să devină gropi de gunoi sau depozite pentru pământul sau materialele de care unii nu mai au nevoie. Ar trebui să ai grijă de "armele" pe care le ai împotriva inundațiilor și să încerci să le dezvolți. Or, la noi, se pare că nu s-a putut.
Șocant este că Galațiul nu se află la primele inundații devastatoare. Au mai fost și altele, la fel de puternice, în 2013 și în 2016. Au fost atunci nenorociri din care se pare că nu am învățat cât ar fi trebuit, așa că acum, în 13-15 septembrie 2024, am trecut în doar câteva zile de la "Doamne-ajută să plouă!" la "Doamne ferește!". Nu mai merge așa!
Sunt sute de texte și postări referitoare la dezastrul lăsat în urmă de inundații, însoțite de mii de reacții ale cititorilor sau "deținătorilor" de Facebook. Foarte multe dintre acestea pun aceeași întrebare: DE CE? De ce s-a produs din nou o astfel de nenorocire?
Greu de răspuns punctual în acest moment. Însă persoane avizate susțin că o mare parte din vină o poartă distrugerea sistemului de amenajări funciare, după decembrie 1989, când tot ce era "al nostru" a devenit brusc "al nimănui" și mulți s-au făcut oameni din jaf. Exact acest lucru s-a întâmplat și la barajul Suhurlui, o investiție uriașă inclusă în sistemul complex Terasa Covurlui și de care s-a ales praful. S-au băgat în el vreun miliard de dolari, iar după 1991 a fost abandonat și apoi vândut la fier vechi pe bucăți.
Din păcate, după aceste noi inundații am rămas mai puțini, mai săraci și mai disperați. Vom fi însă și mai deștepți?
