În vremuri grele se vede adevărata omenie, cât de solidari am devenit și cât de expuși suntem, fiecare dintre noi, la pericole care ne pot arunca, cu susul în jos, într-o clipă, întreaga existență
Tot în vremuri grele, iese la iveală și inechitatea, dar și prostia dovedită în vremuri de liniște, când ne pierdem timpul aruncând cu noroi fix acolo unde, la greu, căutam scăpare.
A devenit antologică imaginea soldatului epuizat de cărat sinistrați, murdar de noroi, murat de ploaie, flămând și fără suflare, pe sub nasul "civililor" cu brațele încrucișate sau înfipte neputincios în șolduri. Sau aceea a "sinistraților" care își îneacă amarul calamității în vreo cârciumă, în timp ce tot soldații le cară nămolul din curte, le curăţă mobila de mâl și le scot apa din case. Ori le salvează godacul din coteț, pentru că, nu-i așa, e datoria lor.
De zile întregi, în Galațiul toropit de viituri și noroaie, cu destine frânte sau grav zdruncinate, lăsate fără agoniseala de-o viață, mii de soldați - pompieri, jandarmi, militari - sunt cu lopețile în mâini, ca să servească patria și, așa acum personal îmi place să o spun, pe patrioții din ea. O spun însă amar, pentru că mulți dintre cei pe care îi servesc acum, în vremuri de liniște, sunt înverșunați judecători a tot ce înseamnă "special". Acești "speciali", care din diverse motive au ales să asculte de ordin, sunt, în vremuri tulburi, prima și cam singura speranță de salvare. Nu pentru că ar ști, în multe cazuri, cum e mai bine să o facă, ci pentru că nu prea are cine. Nu e mare filozofie să dai la lopată sau să pui mâna pe găleată. Nu îți trebuie doctorate să ajuți la cărat, descărcat sau câte și mai câte. Îți trebuie omenie și conștiință.
Apropo, suntem în stare de alertă, iar natura parcă promite să nu se oprească aici. Inclusiv deținuții ar putea fi scoși din pușcărie ca să dea o mână de ajutor. Cu riscul de a greși, n-am auzit însă, până acum, de niciun "contingent" de asistați social ori dintre cei obligați la muncă în folosul comunității să fie îndrumat către zonele sinistrate. Acei asistați care primesc indemnizații, au beneficii, unii și locuințe, să fie dislocați o zi, două, trei, să servească comunitatea, chiar dacă nu e din orașul sau satul lor. Nu am văzut așa ceva în planul Prefecturii, nicio primărie nu a dat de veste că i-ar deranja pe "vulnerabili".
Nota zece cu plus pentru voluntari. Care pun un ban, strâng ajutoare, pun mâna pe lopeți. Care vin din toate colțurile țării să ajute.
Pentru cei atârnați, care așteaptă cu mâinile în sân, pentru cei care merg cu taxiul la cantina de ajutor social, fără să dea nimic înapoi, și pentru autoritățile care se fac că nu văd, rușine!
