Mergând pe principiul logic al oricărei ecomonii că orice ban investit trebuie să facă pui, m-am trezit, din nou, în fața unei întrebări legate de utilitatea reabilitărilor din urbe
Un punct termic nefuncțional va deveni un obiectiv multifuncțional. Pentru ce și cât de multe funcții și în beneficiul cui, încă nu s-a spus. Cert este că bănuții europeni, destul de mulți, vor ajunge în contul unei firme din Fârțănești, cu 13 ani vechime și tot atâția angajați.
Nimic foarte bizar până aici, veți zice, pentru că pe piața concurențială oricine e liber să-și încerce șansa, iar prețul cel mai mic e la îndemâna oricui vrea să facă treabă. Încă un obiectiv (mai mic) din galeria clădirilor orașului, în care se află ”monumente” celebre”, va fi salvat și va deveni un punct pe lista bifată cu ”s-a făcut”. În afară de evidentul merit al milioanelor care vor intra în readucerea la viață a unor cinematografe, palate, sau alte clădiri ale unor instituții publice ori de utilitate publică, scoțându-le din zona de focare de mizerie și boschetari, se naște dilema: ce le vor aduce cu adevărat bun în viețile gălățenilor? Va evolua orașul cu un centru de robotică, în Micro 20, în fostul Cinema Dacia, (6,5 milioane de lei, o treime finanțat prin PNRR), sau cu o sală pentru evenimente socio-culturale la ”Flacăra”, în și mai săracul Micro 40, (5 milioane de lei - jumătate fonduri europene)? Mergând mai departe pe firul investiților de salvare a identității orașului, la noi nu prea s-a auzit de declinul pieței IT în lume, pentru că ”naștem” hub după hub. Unul, în mult disputatul Palat Gheorghiu, cu greu salvat de la pieire. Bun, veți spune, hub-ul IT sau parc de soft a fost criteriul care a făcut palatul în ruină eligibil pentru finanțare. Dar oare singurul posibil într-un oraș cu atâtea nevoi sociale? La noi, cei care ar putea sa pună o idee lângă alta ca să nască un tot unitar și viabil, nu vorbesc unii cu alții. În cartierele proiectelor cu roboți și săli de evenimente (sau ori altceva), nivelul de trai este unul scăzut, delincvența, o problemă reală, iar viciile, la mare putere. De pildă, între mall-urile chinezești și sălile de jocuri, copiii Galațiului prizează droguri care umplu buzunarele interlopilor veniți de pe cine știe unde și distrug minți, vieți și familii. Familii care nu știu sau nu pot să îi ajute, unul dintre motive fiind acela că nu au unde. Iniţiativa de a construi un spital pentru tratarea dependenţelor a venit din zona privată şi, momentan, aşteaptă sprijinul autorităţilor. Poate că dacă ai noștri ”salvatori” și-ar deschide mintea și gura pentru a vorbi unii cu alții, și-ar da seama că reabilitarea orașului începe cu reabilitarea oamenilor, chiar dacă o mână de vieți salvate sunt mai greu de trâmbițat electoral decât un proiect peste care ineficiența nu va face decât să aștearnă praful.
