"Sorcova, vesela/ Să trăiti, să-mbătrâniți!/ Banii să vi-i cheltuiți!" Care bani, mai vedem, că se anunță austeritate sau ceva neclar, care nu se știe cum și cât o să fie. Cert este că am intrat într-un nou an într-un soi de smog, sau ceață cum zice românul abonat ca mai tot pământeanul la distracții zgomotoase și strălucitoare care să marcheze trecerea de la ceva mai puțin bun la ceva mai, și mai și mai... Numai că viitorul e cam cețos, cam cum a fost și paranghelia de final de 2024 de la Galați.
N-or fi gândit cei care au pus la cale petrecerile publice de Revelion pe malul Dunării ca vremea, la fel ca vremurile, o să ne joace feste și o să se pună în calea oricăror previziuni și bune intenții. Dar legile lui Murphy își fac simțită prezența și, iată că bairamul festiv care ar fi trebuit să mobilizeze suflarea rămasă acasă de Revelion nu a fost ce ar fi trebuit să fie, ci un spectacol grotesc și nociv. Că vremea e cum e, iar prognozele meteo pot fi date peste cap, e indiscutabil. Uneori, și planurile cu greu pot fi răsturnate când lucrurile au intrat în linie dreaptă, iar schimbarea macazului ar costa mai mult decât ducerea lor la îndeplinirea cu consecințe mai puțin bune. E greu de spus însă dacă nu cumva ceea ce s-a vrut a fi spectacol pirotehnic la Galați nu ar fi putut fi evitat. Pentru că ceața groasă nu a făcut decât să țină fumul la sol, accentuând pâcla, reducând vizibilitatea până la aproape de zero și făcând aerul irespirabil. Sau pentru că acele mii de gălățeni (nu știm cine ar fi putut spune că erau mii, în condițiile în care nu vedeai la o distanță mai mare de zece metri) au asistat mai degrabă la un spectacol de bubuituri decât de artificii, imposibil de văzut în smogul gros care a acoperit zona Țiglinelor, pe o suprafață extrem de mare. Sau poate că vietățile sensibile la zgmotele pocnitorilor ar fi fost scutite de chinul bubuiturilor oarbe. Poate că cine a vrut cu tot dinadinsul să se distreze a făcut-o, apreciind muzica DJ-ilor și ignorând fumul și pocniturile care veneau de nicăieri.
Distracția în ceață o fi fost pentru unii un fel de precursor a ceea ce urmeză să fie, în anul în care am pășit, la propriu, împinși de trenulețul unei ordonanțe care amenință să ne cam facă viața imprevizibilă cel puțin în următoarele 365 de zile. Efectele de bumerang financiar și social, de ala, bala, portocala, într-un an care de voie, de nevoie, a devenit și el electoral, vor face probabil ca țărișoara noastră, proaspăt intrată în Schengen, să se scuture precum o corăbioară pe mare. O corăbioară scuturată de nemulțumiri, dar și de mișcări sociale, a căror voce unică va zice așa..."Câte cuie sunt pe casă/ Atâția galbeni pe masă/ La anul și la mulți ani!/ Să trăiți să ne dați bani!". Sau zile și minte, că de restul mai vedem noi.
