O propunere legislativă ajunsă recent la Senat prevede ca „regula fermoarului” să devină o normă obligatorie în circulația rutieră și să nu rămână doar o practică de conducere defensivă. Regula este ușor de intuit chiar și pentru necunoscători în ale traficului rutier, chiar numele ajutând la acest lucru.
Concret, atunci când drumul se îngustează, iar din două benzi rămâne doar una, „regula fermoarului” prevede ca intrarea autovehiculelor pe singura bandă rămasă să se facă alternativ, câte o mașină de pe fiecare din cele două benzi. S-ar evita astfel congestionarea traficului, s-ar preveni accidentele și s-ar asigura o circulație mai fluentă. În municipiul Galați, de exemplu, regula se aplică - mai de voie, mai de nevoie - pe Faleza superioară, la curba din dreptul Grădinii Botanice, atunci când vii dinspre Parcul Viva spre Trecere bac și când din două benzi rămâne doar una. Acolo ești obligat să respecți regula, pentru că altfel ajungi să cauți tinichigii sau, Doamne ferește!, medici buni.
Este o regulă de bun-simț. Însă, pentru unii șoferi, respectarea acesteia echivalează cu pierderea „farmecului vieții”, o expresie rămasă celebră în fotbalul românesc. Cum ar veni, de ce să respecți o regulă de circulație care te ține în siguranță pe tine și pe partenerii din trafic, când poți să te bagi cu tupeu înaintea „fraierilor”, să te înfigi în claxon ca apucatul și să înjuri de toți sfinții din calendar? Pentru oameni de genul ăsta, întotdeauna o marcă de mașină o să aibă prioritate înaintea altor mărci, întotdeauna un SUV va avea mai multe „drepturi” decât un Logan, întotdeauna claxonul și flashurile lui vor fi mai rapide și mai puternice decât ale celorlalți. Pentru astfel de oameni, fermoarul ar fi binevenit nu numai în trafic, ci și la gură sau la gesturi.
În Bruxelles, în apropiere de Grand-Place, există o străduță în formă de potcoavă în jurul unui scuar, atât de îngustă încât încape o singură mașină. Pe trotuar sunt o mulțime de terase, restaurante și cafenele. Am asistat odată cum o mașină de înghețată a adus marfă pentru comercianții din zonă. A oprit pe străduță, și-a descărcat marfa și a dus-o acolo unde avea comenzi. În spatele ei, s-au oprit un șir destul de lung de mașini care nu aveau pe unde să treacă. Șoferii au așteptat cu răbdare, fără nervi, claxoane, strigăte sau gesticulări, ca distribuitorul de înghețată să-și facă treabă, apoi au plecat cu toții în drumul lor, la fel de „zen” ca înainte.
O astfel de regulă a fermoarului, văzută ca o normă civilizată de conviețuire, ar fi bună și în alte domenii. Pe rețelele sociale, de exemplu, acolo unde se întâmplă ca unii să nu fie de acord cu părerile noastre fără ca asta să-i facă soroșiști, globaliști, suveraniști, vânduți sau idioți. Ar fi bună în școli și licee, acolo unde „viitorul țării” se întrece în apelative care mai de care mai... sonore și mai potrivite categoriei 18+. Ar fi bună și pe stadioane, dar unde ar mai fi „farmecul vieții”?
