O declarație a premierului Marcel Ciolacu a pus pe foc cancelariile din România. Potrivit premierului, ar urma să se modifice sistemul de evaluare a cadrelor didactice, urmând să fie introdus unul modern, online, în care cântărirea performanțelor să se facă în funcție de "notele" date atât de elevi şi părinţi, cât şi de colegi şi de directorii instituţiilor de învăţământ.
În teorie, lucrurile sună bine. Dar, ca în orice sistem românesc, practica ne omoară. Numai cine a lucrat sau lucrează în învăţământ ştie cum stau lucrurile: în unele cazuri, relaţia cu colegii şi direcţiunea şcolii este atât de toxică, încât profesorii ajung să intre în depresie şi dezvoltă stări de anxietate ridicată. Şi nu pentru că ar fi slab pregătiţi sau ar avea ceva de ascuns, ci, pur şi simplu, pentru că nu întotdeauna este uşor să fii agreat de ceilalţi, iar dacă eşti profesor conştiincios şi devotat profesiei, dar încerci să inovezi prea mult sau ai o relaţie diferită cu elevii faţă de cea considerată normă, poţi fi transformat, fără voie, în "duşman de clasă".
Evaluarea ar trebui făcută, la modul ideal, de o parte neutră, care să nu fie direct implicată şi interesată în rezultatul procesului de învăţământ, dar să fie capabilă să-l judece. Ceea ce, evident, este extrem de greu de găsit, mai ales pentru numărul mare de cadre didactice. Poate o variantă ar fi ca evaluarea în soft să se facă în orb, fără să se ştie despre cine este vorba, doar în baza realizărilor, a proiectelor, a rezultatelor obţinute de către elevi etc. Dar, practic vorbind, şansele ca aceste lucruri să devină realitate sunt foarte mici.
Profesorii, iar cei gălăţeni nu fac excepţie, consideră că sunt multe altele problemele profunde ale sistemului care trebuie rezolvate înainte de a se găsi un alt mod de evaluare a performanţelor cadrelor didactice. Să ne amintim, de exemplu, că premierul Ciolacu, în fruntea altui guvern, e drept, le-a mai promis angajaţilor din învăţământ anumite creşteri salariale, pentru a-i determina să renunţe la greva istorică din mai-iunie 2023, creşteri care nu s-au acordat în totalitate. De fapt, premierul ar trebui să îşi amintească, fiindcă profesorii ţin bine minte asta.
Există enorm de multe variabile care concură la obţinerea performanţei în educaţie. Nu am suficient spaţiu editorial să intru în detalii, dar cum decizi cine a performat mai mult: un profesor care are doi elevi din 25 într-o clasă la olimpiada naţională a obiectului pe care îl predă sau unul care a preluat în semestrul II o clasă cu 20 de elevi în situaţie de corigenţă şi a reuşit, până la finele anului, să-i aducă la nota 7,00? Parcă nu mai e aşa simplu, nu?
