Postez, deci exist - pare a fi singura regulă după care mulți dintre semenii noștri se conduc în viață.
Mă gândesc serios ce fel de viață am fi avut mulți dintre noi dacă nu s-ar fi inventat internetul. Am fi suferit probabil că nu ne putem lăuda în fața a cât mai mulți oameni cu noua mașină pe care ne-am luat-o, cu vacanța în care am plecat, cu aeroportul de pe care facem „check-in” deși pe prea puțini îi interesează plecarea ta, cu mâncarea sau berea pe care ne-o comandăm la restaurant, cu Turnul Eiffel în fața căruia stăm țepeni-scândură ca să fim siguri că rubedeniile și toți ceilalți își dau seama că suntem în Franța. Oare cum am mai fi dat noi o „Bună dimineața la cafeluță” virală, cui am mai fi arătat filmulețe și poze cu pisici, cum i-am mai fi felicitat pe politicienii „noștri” pentru orice mărgică postează pe rețele și cum le-am fi dat „hate” la greu „celorlalți”.
Oare cui am mai fi trimis flori reale, nu fotografii, și cui i-am mai fi spus un „La mulți ani!” cinstit, față în față sau la telefon, nu unul din ăla „prefabricat” de Facebook în vreo trei-patru variante, fiecare din ele gata garnisită cu artificii, torturi și inimioare la fel de artificiale ca mesajele în sine.
În fine, ce s-o mai lungim, internetul s-a inventat, așa că putem da uitării dilemele existențiale de mai sus. E liber la postări cu orice ne trece prin cap, la like-uri și inimioare, la înjurături, la postări în care mulți dintre noi demontează sau, din contră, creează noi teorii ale conspirației, la chestiuni despre care fiecare e sigur că numai ce spune el este corect și că ceilalți ori sunt proști, ori nu înțeleg, ori nu au dreptate.
Mulți dintre cei ce postează diverse lucruri pe rețelele sociale, adică în spațiul public, scapă din vedere un aspect foarte important: că rețelele sociale chiar sunt un spațiu public. Accesibil și prietenilor, și dușmanilor. Și borfașilor, și forțelor de ordine. Așa s-a ajuns ca, de exemplu, cei care au pus pe net imagini din vacanțe îndepărtate să găsească, la întoarcerea acasă, doar pereții. Sau cei care s-au urcat pe mașini de poliție, ori s-au pozat în uniforme la care nu aveau niciun drept, să se trezească umflați de polițiști. Mi-aduc aminte de cazul unui mafiot notoriu, căutat de polițiști, care n-a rezistat tentației de a apărea într-o poză pe Facebook alături de prieteni. Să spunem doar că l-au găsit.
Cel mai recent episod din seria „Și poliția stă pe net” pare a fi cel al lui Piedone. Spun „pare”, pentru că nu știu încă ce dovezi are DNA, de l-a săltat pe șeful Protecției Consumatorilor din complexul rezidențial din Mamaia Nord unde stătea și l-a dus acasă, să-i facă percheziții. Și în cazul lui, prezența excesivă pe net pare să-i fi dăunat. Piedone descinde în fruntea tuturor controalelor de impact, deși există neclarități privind legalitatea acțiunilor sale, amendează pe bandă rulantă magazine, restaurante, mall-uri, taximetriști, schimbă uleiul la KFC și cântărește cartofii la McDonald’s, are „cifre de influencer” pe TikTok (1,1 milioane de urmăritori și postări cu 6-7 milioane de vizualizări).
Dacă până și Ciolacu (da, acel Ciolacu) i-a transmis că exagerează în controalele pe care le face...
