„Zece la sută din posturile din primării și consiliile județene. Lăsăm așa?” - pare a fi motto-ul târguielilor din coaliția de guvernare pe marginea reformei din administrație. În principiu, majoritatea a fost de acord că trebuie făcută reformă, dar nimeni nu vrea ca el sau ai lui să sufere din această cauză. Vă mai amintiți de Caragiale?
Pe de o parte, premierul Bolojan insistă să fie tăiate zece la sută din posturile ocupate efectiv, nu doar pe hârtie. Pe de altă parte, PSD și UDMR se opun, propunând o reducere de zece la sută a cheltuielilor, ceea ce nu e tocmai același lucru. Cifra avansată de Bolojan este contestată chiar și în interiorul PNL, propriul său partid. Ba chiar, inițial, Ministerul Dezvoltării condus de Cseke Attila a propus o reducere cu 25% a grilei din administrația locală, însă propunerea viza doar posturile vacante. E ca și cum ai spune că nu-mi mai cumpăr mașină și economisesc banii pe care oricum nu-i aveam.
Până când partidele din coaliție se vor pune de acord (sau nu) asupra reducerii cheltuielilor din administrația centrală și locală, primele două pachete ale reformei au mers șnur. S-au mărit taxe și impozite, s-a majorat TVA. E cel mai simplu așa, atunci când vrei să faci rost de bani rapid la buget. Ar trebui să iei în calcul și inflația, să te gândești că poate omori niște afaceri dacă le împovărezi peste măsură, dar cine a mai stat să se gândească la fleacuri de-astea economice. S-au luat bani „echitabil”, și de la elevi, și de la pensionari, și de la studenți și, mai ales, de la mediul de afaceri.
Nu ai cum să nu observi că, de fiecare dată când se pune problema de reformă în România, primii vizați sunt întreprinzătorii. Mai ales cei corecți, care își plătesc dările la stat la timp și fără subrefugii. Lor, celor corecți, li se pun în cârcă taxele și impozitele mărite. De ceilalți, care și-au făcut un scop în viață să lucreze la negru sau la gri, nimeni nu suflă nicio vorbă, parcă nici n-ar exista. De ce tu, ca stat, să te obosești să-i găsești, să le poprești conturile și să recuperezi zecile și sutele de milioane pe care nu ți le-au plătit, când poți să stai comod în birou și să-i "faci" din pix pe cei care își achită obligațiile corect, până la ultimul leu.
Săptămâna trecută, am purtat o discuție cu președintele de onoare al IMM România, Florin Jianu. Mi-a spus că, în ultimii trei ani, concurența neloială a urcat în top trei al principalelor dificultăți cu care se confruntă mediul de afaceri. Anul acesta a ajuns pe locul doi, imediat după inflație. Simplist vorbind, o firmă plătește taxe și impozite pentru salariați și pentru activitatea pe care o desfășoară, iar o alta, cu exact aceeași activitate, nu declară și nu plătește nimic la stat. Și aici ar fi o pâine bună de mâncat pentru creșterea veniturilor la buget, să le spulberi „zen”-ul evazioniștilor, dar se pare că e mai simplu să stai cu lupa pe ăia mici, pe care îi știi deja și care protestează degeaba.
