În America, dacă un spital recunoaște public că se confruntă cu problema unei infecții nosocomiale, este felicitat, tot public, și chiar premiat, pentru spirit civic. În România, dacă un spital spune, din proprie inițiativă, că se confruntă cu aceeași problemă, riscă controale și sancțiuni severe, plus imagine compromisă.
Acesta este un răspuns generat de Inteligența Artificială, pe care Google mi l-a oferit când am căutat răspunsul ”public” la întrebarea ”de ce, în România, infecțiile intraspitalicești sunt subraportate”. Poate v-ați întrebat, nu o dată, cine este vinovat de toate acestea și care este miza. E simplu, în lupta cu o infrastructură veche și foarte veche, care doar s-a cârpit - ce-i drept, cu mulți bani, dar și cu mai multă publicitate (că deh, omul trebuie să știe că ”autoritatea” politică are grijă de viața lui!) - acei oameni care s-au perindat prin Sănătate de la ”opinca” halatelor albe, la ”vlădicile” din minister, au învățat și au aplicat o lecție: ce nu se știe, nu există!
În tot acest timp, adică 35 de ani, în România nu s-au făcut spitale noi, cele vechi (multe, centre de excelență) au devenit și mai vechi, bolile s-au diversificat, iar bacteriile au devenit ”ucigașe”. La adăpostul numirilor de partid în absolut toate funcțiile cu atribuții de management și control, Direcțiile de Sănătate Publică au fost și sunt, în majoritate, doar sinecuri obediente și nicidecum santinele care să vegheze la siguranța infrastructurii sanitare, a actului medical, și, implicit, a bolnavilor.
Iar conducerile spitalelor, numite pe criterii din care nu lipsește cel al afinităților politice ori al legăturilor ”indisolubile” cu personaje influente, au trebuit, ca printre alte abilități, să și-o perfecționeze pe cea a ținutului batistei pe țambal. Pe politica ”la noi nu”, până când o tragedie similară celei de la Iași face cumva ca buba să se spargă, cel pus manager trebuie să vegheze, înainte de toate, la imaginea nepătată a spitalului, transformat în front de campanie pentru cei (inclusiv partidul) care l-au propulsat și care îl susțin.
E ilogc să impuți, în 2025, unui director de spital sau DSP, prezența bacteriei acolo unde n-ar trebui să fie. Bacterii au fost, sunt și vor fi, la fel ca și cei greu de convins să respecte procedurile scrise pe hârtie. Lanțul e plin de zale ruginite, dar care nu trebuie deranjate. Atâta vreme cât și o femeie de serviciu are nevoie de ”recomandare”, iar prețul angajării unei asistente nu iese nicicum din sfera pilelor, cunoștințelor și relațiilor, devin aproape hilare reacțiile de la minister și Cotroceni.
”Incredibil”? ”Incalificabil”? Poate doar pretenția să te duci în spital și să pleci numai cu boala cu care ai intrat!
