Pentru că a vorbit prea mult. Pentru că a îndrăznit să aibă o opinie. Pentru că n-a fost ciorba caldă. Lista motivelor pentru care, în mintea unora, o femeie „merită” bătaie este infinită.
În România, zilnic, cel puțin două femei sunt ucise de partenerul intim sau de un membru al familiei, iar peste 61.000 de femei au fost abuzate doar în prima jumătate a anului 2025. Numărul victimelor creşte continuu, iar mediul social din care provin nu contează atunci când iubirea devine otravă.
O tragedie care a șocat țara a avut loc, pe 8 noiembrie, în judeţul Teleorman. O mamă a trei copii, de 26 de ani, a fost ucisă, cu 15 lovituri de cuțit, de fostul său partener, în fața copilului de doar trei ani. Victima îl acuzase pe agresor cu câteva luni înainte de răpire şi viol, dar autorităţile nu au dispus măsuri preventive mai dure decât un ordin de protecţie. Reacţia părinților agresorului a fost că “bine i-a făcut”. Potrivit Sindicatului Europol, ar fi cazul de „violenţă domestică cu numărul 51” în care statul român nu a intervenit suficient.
Recent, aici, la noi în judeţ, un bărbat a vrut să-şi „recupereze” iubirea nu cu flori, ci cu sabia, deși femeia avea un ordin de protecție împotriva lui. Poliţiştii au observat scena și au intervenit, împușcându-l în picior, după ce acesta a încercat să-i atace şi pe ei. Dacă oamenii legii nu acționau, astăzi aveam o nouă victimă a femicidului.
În percepția publică, femeile agresate sunt adesea judecate. Când apare o astfel de știre, reacţiile de tipul „sigur l-a provocat”, „poate l-a înșelat”, „lasă, sigur a meritat” nu se lasă aşteptate. Aceste comentarii apar pentru că nu suntem educați și nici nu vrem să fim. Pentru că mulţi români încă transmit modelul toxic al femeii bătute fiindcă „nu era ciorba caldă” căruia i-au fost martori în copilărie. Mai grav, unii cred că situaţiile de acest gen sunt „amuzante” sau că „se face prea mult caz”. De aceea, multe femei se tem să spună ce li se întâmplă, să își denunțe agresorii sau să vorbească public despre fenomen. Multe ajung chiar să creadă că merită tratamentul la care sunt supuse, partenerii abuzivi fiind maeștri ai manipulării.
Din păcate, nu învățăm la școală despre limitele personale, despre consimțământ, despre respectul față de celălalt. Nu învățăm să recunoaștem un comportament abuziv, nici să cerem ajutor. Trăim într-o societate care încă mai confundă controlul cu iubirea și gelozia cu dovada de afecțiune. De aici, din ignoranță și neînțelegere, se nasc tragediile.
Avem nevoie de o schimbare de mentalitate, de acțiuni concrete. De la introducerea educației despre egalitate de gen și relații sănătoase în școli, la introducerea unor legi și măsuri mai aspre, până la formarea polițiștilor, a asistenților sociali și a judecătorilor să înțeleagă realitatea violenței domestice. Femeile trebuie ascultate, crezute, protejate și susținute. Pentru că fiecare poveste de violență este o poveste despre o societate care a ales să tacă. Și, atâta timp cât vom continua să tăcem, nu doar victimele pierd, ci și noi toți.
