Ştiţi după ce vă puteţi da seama care sunt dimensiunile crizei în România? Nu trebuie decât să faceţi câteva comparaţii cu perioada interbelică şi dezmăţul provocat atunci de frica pierderii banilor în rândul celor care îi obţinuseră foarte uşor. Oamenii simţeau nevoia să se distreze opulent, să-şi etaleze luciul orbitor al bogăţiei lor, să facă nebunii costisitoare, ca înainte de sfârşitul lumii.
Trăirismul acelei perioade pare că ia un avânt inconştient şi la noi, în mileniul trei. Semnele sunt vizibile de câţiva ani buni, de când micile ecrane s-au populat cu fete goale şi cântăreţi de manele, iar imaginea euroilor aruncaţi pe jos, puşi la slip sau lipiţi de scripcă nu mai şochează pe nimeni. Dar chefurile de cartier, chiar mutate în studiouri de televiziune, nu mai sunt suficiente pentru gusturile modelate de grămezile de bani ale potentaţilor. Chitara lui Orban şi directorul de penitenciar care dansează în zeghe sunt distracţii depăşite.
Au trecut pe primul loc balurile, cu fastul unei lumi fanate nu neapărat de trecerea vremii cât de excesul de copiere a obiceiurilor ei aristocratice. La Cluj, amfitrionii la balul operei au fost, însă, Monica Columbeanu şi Riki Dandel, ca să înţelegem cum stăm cu noua aristocraţie. Atenţia publicului este atrasă cu magnetul evenimentelor mondene de genul: vânătoarea lui Ţiriac de pe domeniul de la Balc, care a umplut ecranele televizoarelor cu presupuneri, pentru că nimeni nu a acceptat să vorbească, întâlnirile de partid la nivel înalt, ce se ţin cu agape cu tot prin hoteluri de lux, sau transmisii în direct cu Elena Udrea, care nu poate plânge pe muzica lui Gheorghe Zamfir decât la Stuttgart.
De la Sexi Brăileanca la Mihaela Rădulescu, noile vipuri româneşti, şi enumeraţi-le dumneavoastră pe toate câte le ştiţi, se străduiesc să apară la petreceri de lux, acţiuni caritabile sau emisiuni diverse, cât mai des, cât mai aproape de alte personaje celebre, fără alegere, fără diferenţe, cu Adi Minune sau Petre Roman, cu Elena Băsescu sau Gigi Becali. Nici nu trebuie să cauţi nume, sau să faci alăturări tendenţioase.
Toată lumea din arta suburbană, din modelling, politică, fotbal sau afaceri se îngrămădeşte să trăiască la maxim şi la vedere. Şi îi atrag în joc şi pe ceilalţi, gen actori celebri, oameni serioşi, persoane responsabile şi respectabile. Circul este însă molipsitor şi începe să devină o nouă cale de comunicare. Dramele, dramoletele, fastul şi condusul României fac un rating aproape egal, pentru că şi ţara se conduce de la televizor şi pe la televizor, democraţia fiind confundată frecvent cu spălatul rufelor murdare în plin centrul capitalei.
În aceste condiţii, să ne mai mirăm că cetăţenii din Voluntari ies în stradă cu pancarte cât roata carului ca să-şi susţină primarul demisionar din PSD şi din funcţie, pentru că nu a fost primit în audienţă de Mircea Geoană? „Te iubim, Pandele!”, strigă înfierbântaţi de sentimente politico-cetăţeneşti locuitorii din raiul imobiliar al Ilfovului. Iar Pandele, înduioşat de recunoştinţa concitadinilor, oscilează grav şi tandru între demisie şi renunţarea la ea.
România se concentrează cu criza ei cu tot în spaţiul limitat al Voluntarilor, ignorând lipsa bugetului, criza monedei naţionale, şomajul şi dezastrul din Gaza, devenind pur şi simplu scena acestei probleme de-a dreptul naţionale.Şi îl iubeşte, la rândul ei, pe Pandele. Q.E.D.
