Dacă te iei după cifrele oficiale, ai zice că suntem pe drumul cel bun. La nivel de țară, rata șomajului a scăzut un pic: de la 3,4% la 3,3% în ianuarie 2026. Pare o veste bună, nu? Doar că, dacă sapi puțin sub poleială, dai de o realitate mult mai ciudată.
Deși avem mai puțini șomeri „în acte”, avem și mai puțini oameni care muncesc cu adevărat. Mai exact, numărul angajaților din România a scăzut cu peste 56.000 de oameni într-un singur an (de la 5.178.500 la 5.121.900). Deci, undeva, barca noastră cam ia apă: avem mai puțini oameni fără job, dar și mult mai puțini oameni cu carte de muncă.
Dacă la nivel național lucrurile par tulburi, la noi, în Galați, treaba e și mai clară. Într-un singur an, județul nostru a pierdut aproape 700 de salariați (am scăzut de la 122.753 la 122.069). În același timp, numărul gălățenilor care au ajuns la șomaj a crescut de la 10.319 la 10.684. Nu e o prăbușire de pe o zi pe alta, dar e un semnal de alarmă că nu mergem în direcția corectă.
În spatele acestor tabele e o ceartă veche de când lumea. Patronii se plâng că nu mai găsesc meseriași buni care să accepte salarii mici, în timp ce oamenii care își caută de muncă spun că pretențiile sunt absurde, iar banii oferiți sunt de tot râsul.
Adevărul e că ambele tabere au dreptate. Mulți tineri termină facultatea și se trezesc „pui de Bogdaproste” pe piața muncii. Știu o tonă de teorie, dar habar n-au ce să facă într-o zi obișnuită la birou sau în fabrică. Școala noastră îi învață tot felul de lucruri învechite, în timp ce firmele vor oameni care să știe meserie din prima zi.
Peste toate astea, economia gâfâie sub greutatea taxelor. Firmele au devenit temătoare: angajează mai puțin și trag mai tare de oamenii pe care îi au deja.
Și stați așa, că greul abia începe. Vin din urmă copiii născuți după 2010 - așa-numita Generație Alfa. Vorbim despre primii tineri care au crescut cu inteligența artificială la piept; pentru ei, algoritmii și roboții sunt ceva banal, ca aerul. Dar este și o generație care pune sub semnul întrebării ierarhiile clasice, refuză din start munca pe care o consideră inutilă și este mult mai pragmatică atunci când vine vorba de siguranța zilei de mâine.
Dacă frații lor mai mari (Gen Z) au prins o perioadă în care toată lumea căuta disperată angajați și salariile creșteau, cei mici vor intra într-o lume complet diferită. Vor păși direct într-o economie unde roboții și inteligența artificială „mănâncă” deja joburile de start, iar firmele caută să facă treabă mai multă cu oameni tot mai puțini.
Loviturile se simt deja în Galați: joburi pierdute, tineri care pleacă și o adaptare greoaie la noua lume. Și este clar, nu ducem lipsă de forță de muncă, ci de un plan real care să lege școala de profesie și așteptările angajatului de realitatea portofelului.
Iar dacă nu începem să reparăm aceste rupturi acum, s-ar putea ca peste câțiva ani să nu mai vorbim despre statistici ușor încurajatoare, ci despre o problemă serioasă, care nu se mai poate rezolva din pix.
