Proiectul de lege privind sănătatea din România a iscat, după lungi discuţii televizate, proteste de stradă. Încă din prima zi de proteste, proiectul de lege a fost retras din dezbaterea publică. După patru zile consecutive de proteste, proiectul de lege şi demisia lui Raed Arafat au fost trecute în plan secund. Românii şi-au amintit, parcă treziţi după o lungă anestezie, de traiul de zi cu zi. Şi-au adus aminte că toate alimentele au fost scumpite, că preţul motorinei şi benzinei creşte pe zi ce trece, ca Făt Frumos, că se anunţă creşteri de preţuri şi la gaze, şi la curentul electric etc. Deşi, iniţial, românii au ieşit în stradă pentru a-l susţine pe Arafat, la scurt timp, protestatarii s-au îndreptat cu lozinci împotriva preşedintelui şi a Guvernului. Oamenii au ajuns la capătul răbdării, iar problema privatizării sistemului sanitar fost doar picătura care a umplut paharul.
Un sondaj recent dezvăluia faptul că aproape nouă milioane de români trăiesc la limita sărăciei. Se mai gândeşte cineva şi la ei? La acei oameni care abia au ce mânca şi trăiesc sub protecţia divină cu grija zilei de mâine pe post de sabie deasupra capului? Guvernanţii, huliţi în aceste zile de glasul mult prea răguşit de sărăcie al românilor, sigur nu se gândesc la aceşti oameni. Poate vor fi şi ei importanţi la un moment dat, când va începe campania electorală. Până atunci, însă, nu le rămâne decât să se lupte pentru a trăi. Şi nu cumva să moară, că nu mai iese la calcul numărătoarea voturilor. După alegeri? Potopul… Că oricum se distruge tot în ţara asta. Tot ce funcţionează bine, tot ce este important. Nu se distruge corupţia la nivel înalt, nu se distruge traficul de influenţă din politică etc. În schimb, se distrug sistemul de urgenţă, poliţia de frontieră, ba chiar şi inspectoratele de jandarmi şi cele de poliţie. Păi, să le privatizăm şi pe astea. Ţi-a intrat hoţul în casă? Dacă nu ai asigurare privată în acest sens, atunci să-ţi fie de bine. Apără-te singur! A dat maşina peste tine? Suni la 112 şi întâi te identifici cu numărul de asigurare şi abia apoi spui ce ai păţit. Altfel nu ai decât să mori în mijlocul străzii, pentru că sistemul de urgenţă, care ar trebui să fie unul social, nu financiar, riscă să dispară cu desăvârşire.
Pentru unii români, anestezia democraţiei mult râvnite înainte de 1989 a trecut. Pentru alţii, efectul abia acum începe să treacă. Protestele din zilele acestea sunt dovada vie a acestui acest lucru. Că s-a ajuns la violenţă nu e bine, dar oamenii, se pare, nu mai au puterea să închidă ochii şi se manifestă în consecinţă. Poate până la urmă vor învăţa cu toţii să protesteze civilizat, chiar dacă motivele care i-au scos în stradă sunt foarte serioase şi grave. Nu de alta, dar să nu-i supere chiar foarte tare pe guvernanţi, ca să nu adopte, până la urmă, şi legea aceea prin care oamenii sărăci sunt obligaţi să traverseze pe roşu.
