Un copil de opt ani a dispărut de acasă. Tatăl a anunţat dispariţia la poliţie şi toată lumea a intrat în alertă. Poliţia a pus în mişcare toate forţele de ordine. După două zile de căutări, cu ajutorul informaţiilor apărute în presă, minorul a fost găsit. A declarat la poliţie că îi era frică să nu fie bătut de tatăl lui pentru că a întârziat acasă. Tată care a făcut tot ce i-a stat în putinţă să îşi crească singur cei doi copii. În urma declaraţiilor făcute de minor, a intrat pe fir şi Protecţia Copilului, care va demara o anchetă. Indiferent care va fi rezultatul, suferinţa bărbatului care şi-a crescut timp de aproape şase ani singur cei doi copii, cu mari chinuri, nu o poate şterge nimeni.
Copilul însă este mult prea mic să înţeleagă toate acestea şi să priceapă că întreaga situaţie nu este joacă. Din dorinţa disperată de a acapara toată atenţia asupra lui, copilul, şi nu ne referim aici neapărat la cazul de faţă, face orice. Chiar şi să plece de acasă şi să inventeze sau să agraveze poveşti.
Adulţii chiar înţeleg disperarea unui părinte atunci când află că nu i-a mai ajuns acasă copilul. Îşi fac griji şi se gândesc la tot ce poate fi mai rău. Mai ales că, în ultima vreme, au fost făcute publice tot felul de cazuri despre copii abuzaţi sexual, schilodiţi pentru a fi trimişi la cerşit etc. Şi astfel de cazuri sunt din ce în ce mai dese. O statistică naţională releva faptul că anul trecut au fost daţi dispăruţi peste 3.800 de copii, dintre care aproximativ 80 la sută provin din familii nevoiaşe. Adică micuţi care pot fi păcăliţi uşor că vor duce o viaţă mai bună departe de părinţi.
Din păcate, în multe cazuri, părinţii fac sacrificii enorme pentru a-şi putea creşte copii. Renunţă la propria lor hrană doar pentru a avea ce le da de mâncare odraslelor sau pentru a le putea trimite la şcoală. Şi aici am atins o nouă problemă. Mersul la şcoală reprezintă pentru unii o corvoadă impusă de părinţii cei răi, şi nu ne referim aici doar la copiii care dispar de acasă. Mulţi nu înţeleg de ce trebuie să meargă la ore, de ce trebuie să facă teme sau să înveţe lucruri noi. Pentru ce le trebuie, când văd că unii fără prea multă şcoală au bani şi o duc bine? Lumea în care am ajuns să trăim a căpătat alte coordonate.
Educaţia nu mai este aşa de importantă. Mult mai importanţi sunt banii. Din ce în ce mai mulţi minori ajung în atenţia poliţiei după ce au furat o poşetă, un telefon mobil sau au intrat într-o locuinţă, de unde au sustras un televizor. Faptele penale săvârşite de copiii de astăzi sunt, în marea majoritate, izvorâte din dorinţa de a avea bani. Propriii lor bani de buzunar din care să îşi cumpere ceea ce îşi doresc fără să dea socoteală nimănui. Aceştia sunt o parte dintre adulţii de mâine din România, oameni care vor ajunge, cândva, părinţi şi care îşi vor educa, la rândul lor, copiii. Cum?
