Evenimentele ultimelor zile ne tot duc pe nişte piste false. Ba vezi la televizor cum cad judeţele, unul după celălalt, sub rigoarea redescoperită a legii şi cum se fac descinderi la locuinţa unor persoane implicate în eliberarea de permise false de conducere.
Apoi, cu cifre care înroşesc ecranul, vezi că mii de absolvenţi de instituţii superioare profesează bine mersi pe baza unor diplome universitare false.
Prin ziare citeşti despre acuzaţii de fals în acte publice, de încheierea unor contracte false, de falsificarea unor certificate de proprietate sau de impresia falsă pe care şi-a făcut-o un distribuitor despre cinstea furnizorului său de marfă. Abundă mass-media de declaraţii false, care ascund interese cât se poate de obscure şi de promisiuni politice, ce nu pot fi calificate în alt fel decât false, din moment ce de la o lună la alta ele nu mai pot fi îndeplinite.
Prin Galaţi circulă zvonul că se păstrează la nivel ridicat preţul produselor din Combinat, spre deosebire de cele similare din Ucraina, de exemplu, ca să se poată demonstra că întreprinderea nu are piaţă de desfacere şi să se renunţe la ea. Profiturile anterioare anului trecut, considerat un an bun, nu par însă la fel de false precum teoria de mai sus. Totul e învăluit într-un fals abur de mister şi groază.
Şi în tot acest timp, opinia publică este intens preocupată de false subiecte, cum ar fi divorţul cu năbădăi al unei vedete TV, că Elodia e moartă demult, şi ascensiunea europeană a unei tinere recomandabile, deocamdată, doar prin faptul că este fiica celebrului său tată. Amănunt care creează, la rândul său, false probleme îngrijoraţilor de partid şi de stat, pentru că tânăra, de Elena Băsescu este vorba, şi-a dat demisia din PD-L şi va candida ca independent pentru un post de europarlamentar. Şi să vedeţi dacă n-o s-o voteze lumea, indiferent de gramatica falsă a limbii române întrebuinţate şi de „adevărăciunile” de pantalonaşi pe care îi poartă.
Trăim conştiincios şi ingrat într-o lume falsă, cu false principii, false probleme şi falşi vinovaţi. Ne falsificăm până şi identitatea naţională prin alte ţări de soare pline, doar-doar vom câştiga un dolar, mă rog euro, găurit în plus faţă de cei de acasă.
Avem false valori, reguli false ne guvernează, afişăm pudori şi comportamente false, alegem din ce în ce mai greu între grâu şi neghină, într-o lume construită de noi, pe o falsă temelie. Aceea a unei revoluţii pe care acum o considerăm falsă, a unui comunism de care este profund fals să spunem că am scăpat, a unui capitalism pe care nu l-am construit, ci l-am cârpit după mintea şi priceperea unor personaje false din cap şi până în picioare.
Unii spun că şi criza asta este una falsă, iar dacă ceva adevărat s-a prins deja de noi, cu siguranţă că vom avea grijă să falsificăm consecinţele. Realitate şi aparenţă, minciună şi adevăr, negru şi alb pe acelaşi trotuar, trecând una pe lângă alta.
Asta este România actuală şi ca ea suntem noi. Cine aruncă primul piatra? Pentru că, probabil, nu ştiu cât de curând, se va ajunge şi la o lapidare…
