Anul trecut, prin toamnă, când umbra zdrenţuită a crizei abia dacă se zărea la orizontul unei Românii cu o economie, care „duduia”, combinatul de la Galaţi devenise loc de pelerinaj… politic. Inclus într-un adevărat circuit turistic de recoltare de voturi şi simpatie, combinatul gălăţean a fost vizitat inclusiv de preşedintele statului, Traian Băsescu.
S-au strâns mâini (mai multe de sindicalişti, decât de siderurgişti), s-a discutat şi cu reprezentanţii conducerii şi, desigur, s-au dat interviuri. S-au dat asigurări că se elaborează un plan anticriză în urma căruia, vivat naţiune!, vom trăi, în continuare, fericiţi, sub cerul prăfuit de noxe al Galaţiului. Căci aşa ne-a fost dat nouă, gălăţenilor, să trăim alături de colosul siderurgic, precum bărbatul filosof alături de nevastă: rău cu ea, dar mai rău fără ea…
Ce s-a întâmplat în ultimele luni este de notorietate. Doamna de fier a lumii, criza, şi-a adjudecat locul din capul mesei, iar restul participanţilor la această cină sărăcăcioasă nici măcar nu mai ridică ochii din farfurie. Lumea se teme până să şi gândească lucruri atât de grave, încât chiar invocarea lor pare că ar putea atrage ghinionul.
Din păcate, însă, în această situaţie, din care până şi un puşti de şapte ani pricepe că „va fi rău de noi” dacă viaţa Combinatului se sfârşeşte, ne confruntăm, din nou, cu lipsa de interes a politicienilor noştri, (abia) aleşi pentru a ne apăra interesele.
Politicienii locali par că se interesează de criza din Combinat, dar acest interes, declarativ, nu are corespondenţă în realitate. Oamenii în care gălăţenii şi-au pus speranţele în noiembrie 2008 nu vorbesc despre criza din oraşul care i-a trimis în Parlament decât dacă sunt traşi de mânecă. Şi atunci, îşi dau cu părerea, aşa cum ne dăm şi noi, mai prin autobuze, mai pe la cafea…
De curiozitate, am verificat câţi dintre deputaţii gălăţeni au luat cuvântul, în plenul Camerei Deputaţilor, de când a început sesiunea. Aşa am descoperit că din cei nouă, doar doi au luat cuvântul în plen (or fi vorbit şi alţii, dar site-ul oficial al CD nu arată aşa ceva) şi atunci nu au vorbit, Doamne fereşte!, de Combinat şi pericolul social pe care îl poate genera, în plan local, criza, ci despre alte probleme: justiţia, protecţia mediului, corupţia din sistem.
Preţ de două luni, singurii deputaţi care au vorbit (conform site-ului oficial al Camerei Deputaţilor) despre situaţia grea provocată de criză au fost Gheorghe Ialomiţianu şi gălăţeanca Ancuţa Pocora. Desigur, fiecare a vorbit despre şomajul şi problemele sociale din circumscripţiile care i-au trimis în Parlament – Braşov şi, respectiv, Ialomiţa.
Să ne înţelegem bine: discuţiile despre corupţia din sistem sau justiţie nu sunt lipsite de importanţă, din contră. Mai mult: lipsa declaraţiilor politice de la tribuna Parlamentului nu înseamnă automat că deputaţii noştri nu muncesc la legi multe şi frumoase pentru ţara noastră dragă.
Însă în condiţiile în care eşti parlamentar de Galaţi şi te interesează – teoretic! – soarta oamenilor care te-au ales, deputaţii noştri ar fi trebuit să nu lase nicio şedinţă să treacă fără a trage serioase semnale de alarmă. Nu neapărat ca să rezolve ceva, dar măcar să dea impresia celor de acasă că le pasă de soarta lor.
Fără o atitudine unitară din partea celor pe care i-am desemnat conducători, starea de incertitudine creşte cu o putere colosală şi există posibilitatea ca Galaţiul să moară de frică, înainte de a muri de foame…
