Ai noştri ca brazii! Nu că s-ar fi întâmplat ceva prin Galaţi în ultimele decenii.
Auzeam ieri seară pe stradă, taman în faţa Muzeului de Istorie, un vorbitor, în mijlocul unui cerc de tineri entuziaşti, care explica cum la Galaţi n-a fost revoluţie în 1989, şi nici ce-a mai venit după aceea nu se vede. Se uita atotştiutor în jurul său, cu toţi cei vreo douăzeci şi ceva de ani din cârcă şi punea diagnosticul, pe care mi-a fost jenă să-l contrazic.
Ce ştiu eu, cu dublul vârstei lui, despre revoluţie şi ce-a fost după aceea? Nici nu-mi mai permit să-mi amintesc, să nu cad în ridicol după câte prostii am sperat şi ce intenţii bune am consumat pe cap de politician, mandat după mandat. Cum şi cu ce să-l contrazic?
Dar acum ne-am ajuns, am mai fost noi prin situaţia asta şi în alte dăţi, însă nu la fel de sus şi de tare. Suntem autorii, măcar morali, ai unui vicepremier care dă cu barda în servicii secrete. Şi asta pentru că a devenit doi în unul, fiind şi ministru de Interne. Vai de el, la ce-ar avea de făcut!
Când îi auzi pe unii şi pe alţii cum gălăţenii sunt la putere, mai că-ţi vine să te postezi pe viaduct şi să admiri Combinatul ca pe o realizare a măreţelor timpuri actuale.
Însă, la Galaţi, timpul trece, leafa merge, cât o mai merge şi asta, cu lulele şi mişmaşuri, cu promisiuni mititele, nici acelea onorate, de două decenii încoace. Aşa că repetabilitatea cu care ne bucurăm că avem pe cineva sus devine obositoare. Jos, pe strada noastră, nu mai vine niciodată primăvara.
Te uiţi în jur şi te minunezi ca prostul. Macaraua de la Grădina Botanică e tot acolo de un deceniu, de când n-a mai pus nimeni un pai pe sera cocoţată în mijlocul trebii. De la Apă-Canal, societate locală cu pretenţii de la toţi datornicii rupţi în coate, primim cererea elegantă să le publicăm gratuit anunţurile cu lucrările la ISPA, doar sunt în interesul cetăţeanului.
Nu contează că dumnealor au făcut contract de publicitate cu cine au vrut muşchii lor, politici, indiferent de tiraj şi audienţă la public, nouă să ne vină mintea la cap. Păi atunci, de ce nu dau dumnealor apă gratis la tot poporul, că doar e de interes public să ne spălăm, nu să mutăm din loc nasurile vecinilor de scaun în autobuze?
Dar ce spun eu, în Galaţi, pe tăcute şi frumuşel, se întâmplă tot felul de lucruri în ton cu lumea bună (şi înaltă) a politicii actuale. Se scot, cică, bani din dragat şi din motorină la AFDJ, măcar că scandalul, ca şi controalele, s-au făcut uitate, vine Pârvulescu de la Pro Democraţia să cuvânteze la PD-L, că tot e apolitic, noii deputaţi şi senatori scot fum pe nări de la mărgelele colorate pe care le-au atârnat în Parlament, repetând în conferinţe de presă ce s-a spus deja la Bucureşti, la televizor, la radio, ca să-i intre bine în cap presei proaste ce trebuie să scrie.
Dar nu dau doi bani pe Sala Sporturilor, în care locuiesc familii de oameni ai străzii de şapte ani, puteau să le facă mutaţie acolo, că scheletul de lângă Prefectură a împlinit două decenii, apropo putea fi aniversat, şi încă nu e gata.
Şi dacă tot le-am luat la grămadă, că sunt prea multe, vă reamintesc că „intelighenţia” urbei a făcut acolo proiect european pentru încă un centru de afaceri, că tot cade Teatrul de Păpuşi pe copii. Dar cum nu avem afaceri noi, măcar încă un centru să facem, să aibă partidele o sală ca lumea când cheamă lumea la lansările electorale.
Şi tot la Galaţi cad casele interbelice pe trecători, portul moare, ambarcaţiunile particulare pot fi ancorate la Brăila, străzile şi gropile sunt tot una şi un cartier început acum şapte ani îl aşteaptă tot pe vicepremier să pună piciorul în prag. Ceilalţi, care s-au perindat pe la putere, au trecut ca vântul şi ca gândul prin zonă, fără să-l observe.
Nu avem nici Centură, dar ce mai contează, dacă am pus bănci noi pe Faleză şi am ridicat un gărduleţ albastru, să moară brăilenii de necaz. Umblă vorba că prin tribunal magistraţii se trag de şireturi cu politicienii, procurorii mai tineri şi drăguţi nu reţin persoane aflate la prima abatere că n-au cazier şi nu prezintă pericol, prin satele judeţului bandele de hoţi dau iama ca prin stânele fără stăpân. Pentru că acolo sunt poliţişti, drăguţi şi ei.
Însă noi suntem mândri că am ajuns la putere, că ai noştri, ca brazii, ne reprezintă, iată, inclusiv în scandalul de corupţie cu servicii secrete şi miliardari în dolari.
Pe la Galaţi, umblă doar milionari, ce să ne legăm de ei! Păi, dacă ne încordăm mai tare muşchii, îl dăm noi jos şi pe Băsescu, cu ţepele lui cu tot.
Şi n-are decât să vină Mircea Badea, să umble cu pene unde vrea el şi pe Domnească, la Galaţi, că aici toate pariurile nu se fac cu presa, ci cu primarii, viceprimarii şi parlamentarii de toate culorile politice. Ei între ei.
