Moto: "nisipul creşte ajutat de lună,
se rup iluzii, se destramă funii...
şi râd şi plâng deştepţii şi nebunii,
privindu-ne cum ardem împreună"
(Iolanda Cremene)
S-aude că vine să vadă
cum tac şi cum tremur când pleacă
spunându-mi: rămâi şi ascultă
o lebădă neagră, chiar dacă...!
Trecutul... (o lebădă neagră)...
mănâncă şi doarme cu mine,
citeşte şi-mi zice: Ioane,
e scris şi se vede că vine!
E scris peste tot, peste toate,
pe cer, pe pământ, pe zăpadă,
pe noapte, pe frunte, pe apă:
s-aude că vine să vadă...!
Trecutul... o lebădă neagră...
prezentul... o rudă săracă:
ascultă, Ioane, ascultă
cum râd, se fac stoluri şi pleacă!
