Era cât pe ce, dar s-a oprit. Şi s-a prăbuşit. Şi au rămas cuibarele goale. Şi copacii au rămas goi şi ai nimănui. Şi văzduhul a rămas gol şi al nimănuia. Şi am început să (mă) întreb: al, a , ai, ale cui (mai) sunt şi (mai) rămân toate acestea…
lăsaţi psihiatrii să vină la mine – sunt plini cu defecte, vorbesc de pe deal, vorbesc de pe vale, fac frumos, fac urât: unul se crede Napoleon, altul se crede Hanibal (!) unul strigă la altul: io-s Ştefan cel Mare (!) altul strigă la unul: io-s Ion Vodă cel Cumplit…
(!) mâine, când e gata carul mare/ şi s-opreşte la fereastra mea, caut şi mă sui cu toată viaţa/ – să-mi ajungă până unde va (!) (!) caut cele bune şi nebune,/ tot ce am făcut şi n-am făcut, să rămână pur şi simplu-n urmă,/ să-mi ajungă până la-nceput (!)…
(!) desenează fluturi pe asfalt/ – fluturi mulţi, cu cretă colorată – şi-i descântă şi le spune cum,/ când şi unde au mai fost odată şi-au trăit şi au murit frumos,/ fluturându-şi rostul pentru cine poate înţelege că mai sunt/ liniştiri, chiar dacă-s mai puţine cantilene, lăcrămări şi-uimiri/ printre mâini…
(!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos, să poţi ajunge unde curcubeul di/stins al amintirii se dă jos şi vine la fereastra cu muşcate, cu ochii tăi, cu aşteptarea ta, să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate, iar din tăcerea şi uimirea mea…

RATARE (o trântă cu Făt-Frumos)

Scris de Marți, 04 Mai 2021

era cât pe ce să se întâmple. însă nu m-a luat. ce părere de rău şi ce condamnare-n păcat. ce limpede se vede că nu am ştiut ce să fac. ce limpede se aude fluierul resemnării de fag. regret că nu am avut fluier de soc sau de os. regret…

MAMA (de/spre EA)

Scris de Sâmbătă, 01 Mai 2021

(!) sărută mâna DREAPTĂ a MOLDOVEI şi nu uita: e mâna MAMEI tale (!) (!) adu-ţi aminte şi de mâna-i STÂNGĂ, şi roagă-te, şi bate din chimvale, şi strigă spre încolo, spre încoace, să vină cei ce vor să mai fim TOȚI - (cine nu vrea, să plece-n altă ţară)…

EXPECTATIVĂ EXACTĂ (noutăți)

Scris de Vineri, 30 Aprilie 2021

(!) nimica nou despre viaţă şi despre moarte chiar dacă nu ştiu nimic despre amândouă (!) (!) de unde şi până unde începe să ningă exact când vreau să întreb de ce nu plouă (?) (!) de unde şi până unde începe să plouă exact când vreau să întreb de…

PLEDOARIE de VINOVAT (despre regrete)

Scris de Joi, 29 Aprilie 2021

(!) nu-i nimeni vinovat că am băut din cupa cu otravă delicată - totuşi trăiesc şi-mi pare foarte rău că n-am băut-o - mai de mult - pe toată, şi lacom ca un zimbru să fi fost, să nu rămână nici un strop în cupă, să afle toţi, să ştie…

LITURGHIE în NEANT (despre fapte)

Scris de Miercuri, 28 Aprilie 2021

stă pe genunchi şi se roagă pentru mântuirea sufletului meu - oricând şi oriunde... se duce şi se cruceşte pentru mine, de parcă aş fi nu ştiu ce zeu iat-o, chiar acum stă-n faţa casei cu cer la uşă şi la poartă - se închină mai frumos decât sora ei,…

CINE BATE VÂNTUL (invitație la fals)

Scris de Marți, 27 Aprilie 2021

(!) știi tu cine-(ţi) bate vântul/ dinspre nordul ne/răbdării, să-ţi răstoarne gheaţă-n cale/ şi pe suflet şi pe gând? cine vrea să te oprească?/ cine vrea să te scufunde? cine-ţi vrea nimic pe totul?/ niciodată pe oricând? cine-ţi vrea şi-ţi roagă lipsa/ dintr-această întâmplare când - în pururea - ca…

ASTA și CEALALTĂ (apaus)

Scris de Luni, 26 Aprilie 2021

(!) în CARUSEL, de-atunci, de la-nceputuri - aşa se spune şi aşa se crede - "ȘI NU-I, ȘI E" - cum strigă Eminescu, Eschil, Homer, Socrate, Arhimede, cum strig şi eu - vremelnicul - întruna, viteaz şi laş, naiv şi laolaltă cu toţi, cu toate - însă mă-nconjoară singurătatea ASTA…

HAI LA SĂLCII !!! (poem pentru plecare)

Scris de Sâmbătă, 24 Aprilie 2021

(!) hai la sălciile noastre umplute cu păsări până la cer, să desenăm stihuri de dragoste până când se usucă şi pier toate frunzele sub care am citit atâtea poezii când mă fluierau cuvintele şi-mi spuneau că ai să vii (!) (!) acestea sunt sălciile acelea plângătoare până la stelele…

Cred că Observi (dosarele Z)

Scris de Vineri, 23 Aprilie 2021

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Cred că observi cum se uită la mine vrăbiile din lăstărişul sihlei în care dorm şi (nu) mi se pare că visez uniform-accelerat într-un timp rectiliniu şi uniform, după cum se pricepe să-(mi) bată inima putregăioasă şi plictisită de stat, după cum înţelege…

DOAMNA CUMSECADE (pericopă)

Scris de Joi, 22 Aprilie 2021

Moto: "au fost odată patru camere prin care/ curgeau furtuni şi poezii devastatoare/ acuma-s goale şi au geamurile sparte/ miroase-a gratis fără rost miroase-a moarte" (Iolanda Cremene) !cică nu mai sună, cică nu mai poate, cică nu mai ştie doamna cumsecade! !doamna cumsecade cică nu mai sună, n-are cine-o-ntoarce, stă…

RECHIZITORIU (de/spre ADIO)

Scris de Miercuri, 21 Aprilie 2021

mâine, la plecare, dac-o fi să vină, am să-i spun adio dintr-o violină - câtă aşteptare!... parcă mult prea multă! parcă mult prea lungă!... oare mai ascultă? dacă mai ascultă, n-are ce să-i facă, n-are ce să-i spună celui care pleacă - ea rămâne tristă, numai ea rămâne sclavă dinspre-nscrisuri…

RETORICĂ în AGORA (dosarele Z)

Scris de Marți, 20 Aprilie 2021

(!) dacă vreţi să aflaţi adevărul despre minciuna care vă înconjoară, veniţi în agora, numai astăzi vă aştept în agora, numai astăzi tarabele-s pline cu apă neîncepută şi multă şi sfinţită şi chioară (!) (!) veniţi să vedeţi cât sunteţi de ne/fericiţi şi cât şi cum li se fâlfâie satrapilor…

Ultima Escală (situaţie de urgenţă)

Scris de Luni, 19 Aprilie 2021

Opreşte!...doar oleacă stăm aici,/ poate mai vor şi alţii să se suie! - vor toţi! vor toţi! i-auzi şi-i vezi cum sunt/ striviţi cu pietre şi bătuţi în cuie?! Ce piază rea, ce ură, ce păcat/ i-or fi zvârlit pe unii înspre alţii? chiar n-au simţit că n-au ce nu…
(!) se duce! se tot duce!...se mai întoarce, oare? - văd urme de adio şi urme de plecare - înjur/blestem să plece, şi strig, nu mă ascund: să plece tocmai unde nici margini nu mai sunt (!) (!) mă uit: dă colţul, fuge, se pierde-n depărtare! - să piară! -…

AUTOPORTRET (uz de fals)

Scris de Vineri, 16 Aprilie 2021

(!) dacă-s pe-aici, de ce mă văd pe-acolo, cu gândul că, în fapt, mă văd pe-aice, cu gândul că, în fapt şi-nchipuire, trecutu-ncepe iarăşi să mă strige în capătul din zero-al întâmplării, al în/fiirii şi-al deşertăciunii, al foamei şi al setei de neanturi? - de ce să-i cred pe alţii…
Zice că sunt când nu mai sunt! - când nu mai sunt?...ce întrebare! şi n-am răspuns...şi mă strecor în miezul clipei următoare, unde-o sămânţă cu ne/tot stă-n semn şi-n vârf de fecundare, mă face steauă şi mă dă drept hrană la continuare! Zice c-am fost când nu am fost! -…
(!) și trebuia să fi plecat mai înainte de-a fi-nceput cest crud spectacol ordinar /- sau trebuia să fi rămas atunci, în urmă, printre nimicuri sfinte, singur şi hoinar (!) (!) să fi rămas unde stă timpul şi-unde locul (n)-are nimic în legănare şi-n descânt, unde văzduhul e sfinţit de…
(!) trebuie să facem ceva împotriva cestui Cuvânt ne/obişnuit şi ne/îndurător - şi chiar acuma să-l pedepsim aspru şi definitiv pe Regele-fiu al Vântului, care a reuşit să păcălească Moartea foarte uşor (!) (!) trebuie să-i smulgem din minte şi din inimă ideea şi trufia că l-a plămădit pe Ulise:…

DE/SĂVÂRȘIRE (splendoare în pustiu)

Scris de Luni, 12 Aprilie 2021

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"întreabă despre mine, strigă-n pustiu şi plânge - parcă nu ştie cine-s, şi unde-s, şi ce fac - îşi muşcă din răbdare, din poftă, până-n sânge - ce surdă şi ce oarbă!... mi-i dragă şi i-s drag! și doar am învăţat-o să nu…
Pagina 1 din 79