Niciodată n-am crezut în noroc. Asta poate şi pentru că, întotdeauna, singurele rezultate pe care le-am obţinut s-au bazat exclusiv pe muncă. N-am găsit bani pe stradă, nu-mi plac jocurile de noroc şi singurul câştig la loz în plic s-a petrecut când încă n-aveam un an şi am agăţat un loz de pe şiragul vânzătoarei, nevrând să-i mai dau drumul.
Îi înţeleg în schimb pe oamenii care joacă, atâta timp cât nu depăşesc limitele bunului simţ. Pe undeva, dorinţa de a ne juca e în noi, în toţi. De aici şi până la a face reclamaţie la Protecţia Consumatorului fiindcă n-ai câştigat la loto, deşi horoscopul îţi spunea că se va întâmpla, cum a făcut recent un român de-al nostru, mi se pare însă o cale extrem de lungă.
Şi chiar dacă sunt perfect de acord că un dram de şansă nu strică niciodată, mi se pare totuşi că, în ultima vreme, românii se bazează din ce în ce mai mult pe asta, refuzând să mai depună efort pentru rezultate.
Într-un magazin, o vânzătoare de haine cosea o ruptură dintr-o bluză, pe care apoi a pus-o la loc în raft, spunându-i colegei: „Poate avem noroc şi se dă”. O clipă nu i-a trecut prin cap că norocul ei va însemna ghinionul unei cliente. Care, descoperind acasă cârpitura, chiar dacă nu va veni cu o falcă în cer şi una în pământ să-şi ceară banii înapoi, cu siguranţă nu-i va mai călca pragul a doua oară.
Recent, vecinul de deasupra mea şi-a făcut izolaţia exterioară la apartament. Evident, fără să vreau, auzeam dimineaţa conversaţiile muncitorilor care se foiau pe schelă. Într-o zi, făcând unul dintre ei amestecul pentru tencuială, a scăpat prea multă apă, iar şeful, examinând rezultatul, a spus: „Lasă, mă, se va usca mai greu, dar poate avem noroc şi nu plouă”. Evident, până în seară, a turnat cu găleata. Cum o fi stând acum tencuiala aia pe perete, numai Dumnezeu ştie.
Ne lăsăm prea mult la mâna norocului. Lasă, că pot tăia curba aia, deşi este periculoasă şi semnalizată ca atare, poate am noroc şi nu fac accident. Lasă, că pot să merg şi fără bilet o staţie, poate am noroc şi nu vine controlul. Nu-mi fac anual control medical, poate am noroc şi nu mă îmbolnăvesc. Nu-mi asigur casa, că ţine şansa cu mine şi nu e cutremur sau nu mă inundă vecinul. Sau nu-mi asigur recolta, că poate nu dă grindina.
Inclusiv în discursurile mai marilor ţării am auzit adesea referiri la noroc, aşa, ca la un fel de putere atotştiutoare care ne apără de rele. Şi, din păcate, experienţa ne demonstrează că nu crezând în trifoiul cu patru foi trecem peste momentele dificile. Şi pe acela, dacă vrei să-l găseşti, eu cred că mai degrabă îl plantezi.
Nu am nimic împotriva norocului, pot să înţeleg şi superstiţiile cu pisica neagră, şi moda, mai nouă, de a chema ursitoare la botezul copilului. Orice ritual e bun, până la urmă, dacă te ajută să ai mai multă încredere în tine.
Baiul e când substitui munca, efortul, ideile, inventivitatea, cu invocarea, absolut păguboasă, a şansei. Să fie clar, poate spune oricine orice, dar, numai cu noroc, nu pui pâine pe masă.
