Vă mai amintiţi cu siguranţă de Adrian Sobaru, cel care în 2010, chiar înainte de Crăciun, s-a aruncat de la balconul Parlamentului, în semn de protest. Era atunci proaspăt (re)instaurat preşedinte Traian Băsescu. Acum, la finalul mandatului controversat al acestuia, angajatul de la TVR recidivează cu disperare în protest. Ieri, Sobaru a fost săltat de jandarmi, după ce s-a izbit cu forţă, cu maşina, într-una din barierele de la intrarea în curtea sediului Guvernului.
Mi-amintesc şi acum, după patru ani, câte sentimente contradictorii m-au scuturat în acea perioadă. Primul lucru pe care l-am gândit a fost că e nebun. Un părinte cu capul pe umeri, îmi spuneam, nu ar fi făcut asta. Ce rezolva, cum îşi mai îngrijea familia, copilul bolnav de autism, dacă după saltul necugetat ar fi ajuns pe Cealaltă Lume?
Fără să renunţ la gustul sălciu al inutilităţii gestului său, mi-am reconsiderat rapid poziţia, când am văzut mesajul scris pe tricou - "Ne-aţi ciuruit/ Ne-aţi ucis viitorul copiilor noştri/ Ne puteţi lua viaţa şi banii, dar nu şi LIBERTATEA”. Mi-am dat seama că, la fel ca mulţi din ţara asta, omul nu-şi mai suporta propria disperare, pentru că, nu mai e de multă vreme niciun secret, hoardele de politicieni care s-au perindat la conducere ne-au vândut toţi, deopotrivă, indiferent partidul la care s-au prins în sârba nelegiuirilor.
La ora la care scriu editorialul, n-am alte amănunte decât că poliţiştii de la Secţia 1 îl cercetează pe Sobaru pentru fapta comisă. Nu ştiu dacă şi-a mai scris vreun mesaj pe tricou. Te pomeneşti, însă, că spera să poată călca sub roţile Daciei sale un parlamentar ieşit somnoros de la şedinţă? Te pomeneşti că s-a gândit că este singurul mod de a schimba ceva, în oceanul de deznădejde care ne înghite de la o zi la alta? Că aşa le va deschide ochii politicienilor că e timpul să se schimbe şi să le fie frică de furia oamenilor care s-au săturat să-şi voteze periodic călăii.
Nu ştiu şi nici nu vom şti, nici măcar după declaraţiile de presă care vor urma, ce a fost exact în mintea bietului om. Faptul că povestea se întâmplă cu numai câteva zile înainte de alegerile pentru preşedinţie, denotă că s-a acrit şi el de atâta circ electoral, fără măcar speranţa de pâine.
La ce ne putem aştepta după alegeri? Cu un Ponta preşedinte, vom retrăi probabil anii în care ne-a condus Iliescu. Actualul premier nu se va da în lături de la nimic pentru a rămâne cu puterea în mână, prin urmare vor fi reabilitaţi unii politicieni şifonaţi de justiţie, se va fura ce a mai rămas de furat, adică nu se va construi nimic şi se va distruge masiv.
Niciun Klaus Iohannis preşedinte nu ne va ajuta prea mult, blocat de un parlament majoritar PSD şi nesusţinut cu adevărat nici de PDL, nici de PNL. Vom asista iar la divorţuri politice, care vor duce în impas, pentru mult timp, activitatea Guvernului.
Deja scena politică românească e previzibilă ca propriile noastre buzunare. Asistăm de ani buni la aceeaşi piesă proastă, jucată de protagonişti ticăloşi de suburbie. Şi-atunci să nu ţi se urce nebuneala la cap? Să nu-ţi vină să arunci cu roşii stricate pe scenă?
Recunosc că, şi acum, deşi îi apreciez curajul şi-i înţeleg disperarea, tot mai cred că la Sobaru ceva nu funcţionează normal. Dar mă mai gândesc, totodată, că poate noi nu suntem normali, noi ăştia cărora nu ne mai explodează mămăliga odată!
