Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândră de aceasta, vorba lui Caţavencu. Că n-am scris, adică, despre şoferii de maxi-taxi şi comportamentul lor cotidian. Dacă „voi progresul cu orice preţ”…
Păi, ce aveţi oameni buni cu semenii voştri mai goi? Vroiam să spun mai dezbrăcaţi, că am văzut unul care n-are bani decât de tricou cu găuri şi îşi etalează torsul păros, zilnic, în faţa călătorilor insensibili la farmecul său masculin.
Şoferii de maxi-taxi, „care este”, mai sunt şi unii normali printre ei, sunt nişte indivizi fugăriţi mereu din cotidian. Nu-i vedeţi cum aleargă după călători pe câte trei benzi deodată, doar-doar şi-or fura unii altora leuţul pentru care nu primeşte nimeni, niciodată, bilet?
Dacă eşti mai slab de înger, ceea ce nu vă doresc dacă urcaţi zilnic în aceste mijloace de transport în (foarte) comun - vezi aglomeraţia dorită şi cu damf de căldură mare - dacă nu te ţin baierele inimii poţi face lejer un infarct în maxi-taxi. Viteză mare, depăşiri periculoase, plecat cu uşa deschisă, coborât din mers, tot atâtea motive să te simţi ca într-un joc periculos destinat formării caracterului. Nu rezişti, nu te urca! Eşti grăbit, aşteaptă în câte o staţie până mai cade în plasă un amărât care să completeze locul gol.
Vorbiţi de manele? Şi ce dacă? Nu vă plac, urcaţi în altă maşină. Când „melomanul” e la volan nu-ţi poţi auzi nici gândurile, darămite pe vecinul de scaun. O fi omul afon şi nu s-a căutat la vreme. De aia nu aude nici sunetul propriului claxon, folosit la maxim. Asta e, nu sunteţi mulţumiţi, aşteptaţi autobuzul. Altfel, veţi fi culturalizaţi cu melodii nemuritoare de la ultimul chef la care a participat şoferul.
Care fumează nervos şi aruncă scrumul pe fereastră, trece pe roşu ca să o ia înaintea colegului şi bagă viteză să îi ştie ăia cu maşinile mici de frică. Şoferia pe maxi-taxi nu e glumă, e artă curată. Trebuie să fii vigilent ca să îţi faci plinul, să blochezi zebra când aştepţi, să pui maşina harcana să nu te depăşească unul de-al tău şi să opreşti în mijlocul intersecţiei dacă acolo e un client care face cu mâna. După ce l-ai urcat, îl poţi zdruncina cât vrei, important este că există.
Spuneţi că nu vă interesează viaţa personală a şoferului? Normal, sunteţi antisociali. Ce-ar fi să socializaţi şi dumneavoastră niţel, poate îi mai trec omului nervii şi nu vă mai buşeşte în scaunul din faţă la fiecare stop. Ce dacă îşi înjură omul nevasta la mobil sau dezbate cu prietenii lungimea picioarelor admirate la ultima petrecere? Nu de aia ne-a dat Vodafonul atâtea facilitaţi? Aveţi copiii prin preajmă? Înfundaţi-le urechile, cu toate că, la câte văd la televizor, o plimbare cu maxi-taxi trebuie să li se pară ceva banal.
Despre limbaj şi formule de politeţe, despre mirosuri şi plăceri radiofonice, despre viteză şi interiorul uneori mizerabil al maşinii nici nu vreau să vorbim.
E criză, oameni buni! Una morală. Aşa că mai lăsaţi strâmbatul din nas şi obişnuiţi-vă cu… Românica. Asta avem, cu asta defilăm mult şi bine de acum încolo.
