Astăzi sunt furioasă. Ştiu, e cald de o săptămână, dar nu de asta sunt furioasă. M-am săturat de furnizorii de utilităţi şi de felul în care, lună de lună, ne scot din buzunar mai mulţi bani. Citire la distanţă, autocitire, dar cu verificare periodică, diferite tipuri de contoare, nu mai ştiu ce senzori şi ultrasenzori şi toate astea pentru ce? Până la urmă, preţul serviciului, calitatea produsului şi absolut tot ceea ce înseamnă relaţia cu aceşti furnizori este exclusiv la cheremul lor. Să fim serioşi, degeaba avem Protecţia Consumatorului, degeaba avem legi, degeaba avem orice vreţi dumneavoastră şi pretind că avem organele de control şi alte organisme de supraveghere a nemuririi sufletului. Monopolul e monopol, chiar dacă nu-ţi convine, nu ai unde să te duci, chiar dacă demonstrezi că ţi-au furnizat ceva neconform, nu există alternativă. Eşti consumator captiv.
Apa potabilă. Există, acolo unde nu sunt datorii ale asociaţiei care să ducă la tăieri. Potrivit site-ului companiei furnizoare, costă 4,36 lei metrul cub, pentru populaţie. E scump, foarte scump. Dar nu există alt furnizor. Nu poate toată lumea să-şi facă puţ forat lângă bloc, aşa cum am auzit că există prin unele oraşe mici. Nu de alta, dar la ce sol avem la Galaţi, ni s-ar scufunda rapid cartiere întregi. Cât despre calitatea apei, aproape nu e săptămână să nu aud nemulţumiri. Este opalescentă, cică asta n-ar fi o problemă, deşi transparenţa şi lipsa culorii erau printre proprietăţile apei învăţate la şcoală. Miroase a dezinfectant, dar asta cică e bine, că măcar ştim că au purificat-o. Are un gust bizar, sălciu. Un lucru e clar: nu e bună. Trebuie măcar fiartă şi răcită, dacă nu filtrată. Până şi medicii veterinari mi-au atras atenţia să nu îi dau căţelului apă de la robinet, că poate avea probleme. Şi se presupune că e suficient de bună pentru noi?
Electricitatea. Există, de regulă, dar se întrerupe pe nepusă masă şi poate prăji orice aparat electric se întâmplă să ai în funcţiune. De obicei, se întrerupe seara, aşa că există riscul să ţi se prăjească chestii din astea lipsite de importanţă, precum computerul, maşina de spălat, boilerul (că, nah, nici apă caldă n-avem), aparatul de condiţionat aerul şi alte produse de lux, ca să nu mai punem la socoteală frigiderul. Şi când există electricitate, tensiunea fluctuează, provocând necazuri gen restartare de router sau de server, arderea becurilor - unele dintre ele din alea economice, scumpe, că vorba aia, protejăm mediul şi facem economie. De preţ, ce să mai spunem, e destul de mare şi ăla. Avem posibilitatea să nu luăm curent de la Electrica Muntenia Sud? N-avem, că nu putem să ne facem toţi panouri fotovoltaice sau eoliene în faţa blocului.
Gazul. Este când foarte roşu, când excesiv de albastru, presiunea e când mai mare, când mai mică (şi asta e o nebuneală pentru orice bucătar, dar şi pentru centrale), are momente când e uşor detectabil olfactiv, altele când nu. Tot aşa, nu ai alternativă la Distrigaz, cu excepţia buteliei, care presupune complicaţii şi căratul pe scări în sus. Ah, uitam, dacă îmi spune cineva cum ajungi, vara, să plăteşti un consum ca toamna târziu, posesor de centrală fiind, gata, îl declar doctor în gaze. Noi încă suntem în căutarea răspunsului. Pe toţi furnizorii ăştia, să mă scuzaţi, îi doare în fund de bunăstarea noastră.
