Faza asta cu mărirea salariilor cadrelor didactice şi a medicilor cu un an înainte de alegeri parcă am mai trăit-o în urmă cu ceva timp. Şi în 2008, când criza economică bătea la uşă, Băsescu a ieşit la rampă şi a anunţat că le dă dascălilor 50 la sută în plus la lefuri. Nu l-a durut gura să spună, nici mâna să semneze legea, că doar nu dădea de la el şi, în plus, imediat după ce s-a văzut preşedinte, a luat înapoi şi cu dobândă! A avut apoi tupeul să iasă în public şi să-şi ceară scuze la modul ipocrit. Toată lumea vuia că vine criza peste noi, dar el "s-a înşelat" şi a sperat că poate da bani mai mulţi profesorilor, pe care i-a luat imediat înapoi. A fost una dintre cele mai umilitoare pagini din istoria postdecembristă a dăscălimii române.
Scenariul pare să se repete şi acum. După ce am văzut ce s-a întâmplat în Grecia, după ce prăbuşirea bursei din China prefigurează o nouă criză mondială, Ponta îi invită pe bugetari să joace după cum le cântă el la o cumetrie jalnică, promiţându-le că va arunca cu bani în stânga şi-n dreapta. Şi pentru că, din nefericire, oamenii sunt ţinuţi de prea multă vreme în sărăcie, unii dintre ei au şi început că caute pe jos după mărunţişul promis, fără să se gândească la faptul că o economie pe chituci, cum este a noastră, nu are cum să susţină asemenea majorări salariale.
Că profesorii şi oamenii din Sănătate merită salarii mai mari e foarte adevărat. Dar nu aşa, în bătaie de joc. Din interese meschine. În plus, majorarea salarială în ambele domenii, fără o reformă făcută cu cap şi croită după un plan cu bătaie lungă, este egală cu zero. Va aduce doar un plus de cheltuieli, fără ca oamenii să poată face nimic într-un sistem înţepenit în birocraţie şi nepăsare şi sifonare de bani publici.
Cum nici guvernarea Ponta n-a reuşit să închege nimic coerent şi vine scadenţa electorală peste un an, hopa, umblăm la cutiuţa cu promisiuni, pentru că la asta se pricep politicienii noştri cel mai bine. Nu cred să stea nimeni pe planeta asta mai bine la acest capitol, ca noi românii. Au început cu majorări salariale pentru doctori şi profesori, apoi vor încolona toţi bugetarii, ca să nu mai piuie nimeni în front. Şi de ce să nu beneficiem de nişte pomană electorală şi noi, cei de la privat, prin micşorarea taxelor şi impozitelor. Guvernul nu dă în nici într-un caz de la el. Nici măcar nu are de unde să mai dea, dar se scoate el cumva.
Dacă electoratul se lasă înduioşat de bancnotele lipite pe frunte la această cumetrie electorală, cum se vor vedea la guvernare, îşi vor cere scuze şi vor tăia. De vină nu vor fi ei, ci criza şi UE. Dacă vor ieşi cei din opoziţie, aceştia vor avea de luptat cu o bombă aruncată de pesedişti pe terenul lor. Vor avea şi liberalii ceva bătăi de cap ca să dezamorseze "lucrătura", însă se vor scoate frumos cu o altă formulă devenită magică în politica mioritică: "greaua moştenire" lăsată de ceilalţi care au fost înainte la putere. O moştenire pe care fiecare partid a ajuns s-o predea ca pe o ştafetă a groazei, de câte ori se schimbă culoarea guvernului, dar năravul ba.
