Dacă e ceva pe lume care-l dezgustă pe Gheorghe din cale-afară, aia e munca pe degeaba. Nu că l-ar deranja să aibă vreun serviciu de vreun fel. Chiar ar fi în regulă să aibă, pentru că i-ar mai intra şi lui nişte bani, lună de lună, şi nu s-ar mai calici aşa. Dar unde să-ţi mai găseşti un loc de muncă bun, în vremurile astea…
Şi dacă nu s-ar strădui, măcar ar şti o treabă. Dar el vrea, domnule! Vrea şi iarăşi vrea! De ani de zile, încearcă din răspunteri să găsească ceva pe măsura lui. Uite, ziarul îl cumpără în fiecare zi, numai ca să-şi caute de lucru. Pe la nouă şi ceva, de cum s-a trezit, îşi ia ceva pe el, pescuieşte patru sau cinci lei din plicul de pe dormeză şi, repede, la chioşc. Ziarul nu costă chiar atât, dar trebuie să-i mai rămână şi lui de vreo două ţigări la bucată, de peste drum. Pe prima o fumează afară, cât aruncă un ochi critic peste paginile ziarului. Nu citeşte nimic din el. De fapt, nici nu merită să pierzi vremea citindu-le ăstora minciunile! O mai iei şi razna, tot ascultându-i. Doar la anunţuri se uită aşa, pe deasupra. Şi uite, exact cum se aştepta: îs tot cam alea de ieri. Mdea…
În lift, i se face foame. La fel ca în fiecare dimineaţă. Cu gândul la ziar şi la un serviciu mai acătării, demn de el, nici n-a apucat să se uite la ce i-a lăsat maică-sa, pe farfurie. Poate n-o fi iar omletă! Noo, parcă se satură şi numai cu gândul la omletă. Săptămâna trecută a mai mâncat de două ori ouă, dimineaţa. Păi, n-om fi noi bogaţi, dar aşa ceva nu se poate. Te mai şi îmbolnăveşti, naibii! Descuie uşa, dă buzna încălţat în bucătărie şi se uită pe masă. Oh, slavă Domnului! Nu e omletă, sunt sendvişuri. Cam vezi Parisul prin feliile astea de salam, dar bine măcar că nu-s iarăşi ouă. Mănâncă sănătos, după care îşi toarnă o stacană din cafeaua pe care i-a lăsat-o maică-sa făcută, de dimineaţă, când a plecat la tanti Adina. Un ibric aproape plin. O fi băut şi ea? Ei, să bea şi ea, la urma urmei.
Şi iarăşi se uită Gheorghe prin ziar. Mai cu sârg acum, pe burta plină. Calificaţi, necalificaţi… Dar ce să facă el la textile? Asta-i ceva mai pentru femei, aşa… Uite şi ceva în agricultură. Dacă nu avea liceul făcut, ar fi mers. Dar aşa… să te duci cu cârca, după ce ţi-ai tocit coatele de bănci atâţia ani? Nu se face! În vânzări ar fi treaba bună. Dar undeva la un birou, nu pe stradă. Te mai vede lumea pe stradă şi râde de tine! Asta cu bucătarul calificat nu merge, că el nu ştie nici să prăjească un ou. Chelner ar mai fi cum ar mai fi, dar îţi trebuie şi aicea un curs. Plus că toată lumea ştie cum sunt patronii ăştia de restaurant. Scot untul din tine şi când să te plătească, ioc! Tot o bătaie de joc e şi cu restaurantele astea, până la urmă. Videochat? Păi să-l fi făcut maică-sa fată…Uite, şofer i-ar plăcea, dar nu-s bani de permis. Pensia maică-sii aproape că s-a dus toată. Era subţire tare plicul, când a luat dimineaţă mărunt de ziar şi de ţigări. Doar dacă ar mai câştiga ea ceva, pe lângă pensie, cât are grijă de plodul ăla a lu’ tanti Adina. Dar şi cotoranţa aia, tare calică mai e. Dă bani cu ţârâita…
Tare i-ar mai plăcea şi lui să facă ceva şmecher şi să aibă bănet. Dar vezi bine că ceva aşa, ca pentru el, nu se prea găseşte. N-ai ce face în ţara asta, în care locuri bune de muncă găsesc numai ăştia cu pile şi cu relaţii. Paraziţii ăştia!
