Orice călătorie cu maxi-taxi prin oraşul Galaţi este o adevărată aventură. Indiferent care este traseul pe care îl ai de parcurs sau cât de lung este, cu siguranţă vei ajunge ca la coborâre să fii plin de nervi. Şi asta pentru că mare parte din şoferii de maxi-taxi, deşi am găsit, rar, şi excepţii, au un comportament demn de filmele de groază. Şi îl pun în scenă încă de la primele ore ale dimineţii şi până seara târziu. Dacă dimineaţa vorbim despre şoferi care vor cât mai mulţi clienţi şi uită că transportă oameni şi nu saci de cartofi, seara începe lupta pentru supremaţia în staţii.
Să începem, vorba românului, cu începutul. Dimineaţa, dacă nu pleci de la capătul traseului, rar ai şansa să nimereşti un maxi-taxi în care să găseşti un loc pe scaun. În picioare sunt mulţi alţi gălăţeni, care se grăbesc să ajungă la serviciu sau la şcoală. Şi, dacă nu ai o zi bună, cu siguranţă vei nimeri unul dintre acei şoferi care se cred la curse sau care uită că au oglinzi şi pleacă din staţie fără să se asigure, riscând oricând să producă un accident.
Dacă norocul ţi-a surâs şi ai ajuns cu bine la serviciu, trebuie să te pregăteşti psihic pentru întoarcerea acasă. Şi asta pentru că, după-amiaza, invariabil, vei fi obligat să suporţi supărarea unui şofer de maxi-taxi, deranjat de un coleg care nu a respectat graficul. De cele mai multe ori, conversaţia, purtată la telefon, în ciuda faptului că şoferul nu are voie să îl folosească la volan, întinde la maximum nervii călătorilor. ”Bă, boul ală mi-a luat iar faţa. De la gară stă în faţa mea şi ia tot”, sau ”Idiotul ală nu ştie să respecte programul. E mereu în coasta mea„, sunt doar câteva dintre replicile ţipate de şofer. Uneori, pentru ca discuţia să fie mai palpitantă, replicile sunt condimentate şi de câteva înjurături, în ciuda faptului că în maşină sunt adesea şi copii. Discuţia se întrerupe doar pentru ca şoferul să-i răspundă unui alt coleg, care are aceeaşi problemă, aşa că replicile acide reîncep imediat după salutul dintre cei doi.
Disputele dintre şoferii de maxi-taxi sunt vechi, nelipsite şi, cu siguranţă, nesfârşite. Dar, mai nou, şoferii de maxi-taxi nu se răfuiesc doar între ei, ci şi cu şoferii de la Transurb. ”Nu ştiu cum se face, frate, că de fiecare dată când ajung în staţie te nimeresc şi pe tine. Nu ştiu cum îţi faci graficul, dar ar trebui să-l schimbi, că mă omori”, a ţipat un şofer de maxi-taxi la un angajat al Transurb. Şoferul autobuzului, trecut de prima tinereţe şi cu multă experienţă la capitolul bun-simţ, a ridicat din umeri şi i-a replicat elegant că el respectă orarul pe care îl primeşte la intrarea în tură. Neobişnuit, probabil, să i se vorbească frumos, şoferul de maxi-taxi a tras câteva înjurături şi apoi a demarat în trombă, spre disperarea celor care stăteau în picioare.
Discuţiile pe care le auzi zilnic în maxi-taxi te fac să crezi că, pentru angajare, fiecare şofer trebuie să înveţe cât mai multe replici injurioase, ca şi când ar urma să fie distribuit într-o piesă de teatru ai cărei spectatori au întotdeauna mai puţine clase ca trenul...
