Mi se face rău când văd în ce ţară am ajuns să ne creştem copiii. Înalţii noştri funcţionari nu se mulţumesc numai să meargă la serviciile gras plătite pe bani publici şi să frece menta, pentru că, oricum, nu se vede nimic concret şi de calitate de pe urma celor mai mulţi dintre ei. Te-ai aştepta atunci măcar la puţină decenţă din partea lor, puţină responsabilitate când vorbesc despre oamenii care-i susţin din salariile lor în fotoliile călduţe, pe scurt, la puţin bun simţ. Dar ei se joacă de ani buni cu robinetul de la duşul cu ocări pe care le revarsă periodic din înălţimile lor peste bieţii contribuabili. Noi le oferim funcţii şi onoruri, un trai călduţ, pentru care să nu mişte un deget, iar ei ne aruncă în cap oala cu batjocoră şi dispreţ. Iar asta se vede când deschid gura şi uită că nu se cade să spună chiar tot ceea ce le trece prin minte. Din nefericire, ministrul secretar de stat din Ministerul Educaţiei, Vasile Şalaru, nu este singurul care a scos porumbelul din gură.
Cu puţin timp în urmă, un alt ministru jignea câteva zeci de mii de oameni, care nu aveau altă vină decât că se duseseră să muncească pentru o pâine amară în străinătate. Ioan Rus, fostul ministru al Transporturilor, spunea despre câştigurile celor care au plecat să lucreze în construcţii: "De banii ăştia copiii se fac golani acasă, iar nevasta curvă”.
Mai avem şi alţii care au rămas în folclorul post-decembrist cu nemuritoare vorbe de duh: "Măi, animalule!"; "Avem nevoie de tinichigii şi chelneri, nu de filosofi", "Păsărică", "Ţigancă", Fă, Doino, ţi-era dor de nişte inundaţii?" sunt numai câteva dintre exemple.
Iată că a venit şi rândul unui ministru care păstoreşte chiar Învăţământul, domeniu delicat, unde sub nicio formă n-ar trebui să grăiască gura fără cap, pentru că ce exemplu dai tu beneficiarilor sistemului, elevii.
Vorbind despre modul în care ar trebui schimbată programa şcolară, Vasile Şalaru a spus că una dintre priorităţile pe care învăţământul preuniversitar ar trebui să le aibă în vedere este să înveţe elevele cum "să meargă frumos", "să fie gazde bune" şi "cum se serveşte ceaiul". Mai mult decât atât, acesta a declarat că elevele din România ar trebui să se ghideze după dictonul „Pieptul în faţă, dosul în spate şi să leşine băieţii”.
Dincolo de inepţiile debitate, care denotă atitudine sexistă şi discriminatorie total impardonabilă pentru un om care ocupă o astfel de funcţie, de-a dreptul înfiorătoare este lipsa de viziune şi gândirea arhaică, total nepotrivită cu omul care ar trebui să pledeze pentru un învăţământ modern, în pas cu vremurile ce vor veni, nu cu ceea ce a fost acum o sută de ani în urmă.
Cunosc zeci de părinţi care tremură la gândul că nu ştiu cum să-şi pregătească mai bine copiii pentru a face faţă timpurilor nebune care se anunţă că vor veni. Cu toţii sperăm ca învăţământul din România să-i înscrie pe traiectoria cea bună. Dar avem surpriza că tocmai cei chemaţi să înţeleagă şi să rezolve aceste probleme ne subminează cu nonşalanţă viitorul copiilor. Demisia este o pedeapsa prea mică pentru astfel de oameni. Ei ar trebui fie cei care pleacă în bejanie în ţări străine, să muncească din greu, cu sudoare, aşa cum fac milioanele de români care au fugit din cauza lor în căutarea norocului pe aiurea.
