Citesc pe un site de ştiri sportive că Leo Messi câştigă în jur de 124 de dolari pe minut şi cam 2 dolari pe secundă. Adică, lui, până şi clipitul din ochi îi aduce bani. Jurnaliştii respectivi se distrează în continuare, aducând câteva comparaţii de te ia cu râsu-plânsu'. Şase zile, 17 ore, 32 de minute şi 18 secunde îi sunt suficiente lui Messi pentru a câştiga salariul anual al lui Barack Obama. Până şi preşedintele Americii ar trebui să se simtă umilit! Ce sentimente ne încearcă pe noi, amărăştenii de români, dacă avem tupeul să ne comparăm veniturile cu cele ale celebrilor alergători după balon pe gazon? La un salariu de 2.000 de lei, împărţit la 20 de zile lucrătoare, înseamnă că primeşti 100 de lei pe zi şi doar 12,5 lei pe ora de lucru. Iar pe minut, ajungi la "astronomica" sumă de... 20 de bani. 20 de bani, versus 124 de dolari pe minut! Păi, îţi mai vine să te ridici dimineaţa din pat să te duci la muncă? Te duci, că n-ai încotro. Vreţi să calculăm şi cât ar trebui să muncim noi ca să adunăm salariul lui Messi pe o săptămână? Cam 60 de ani. Aşa că nu mai zăbovi în pat, mişcă şi fă şi tu ceva ore suplimentare, mai ia-ţi un job, ca să poţi să te lauzi că ai făcut şi tu banii ăştia înainte să ajungi la pensie. Vezi? Aşa ne trebuie, dacă am ascultat-o pe mama şi ne-am dus la şcoală să învăţăm, în loc să rămânem să batem mingea pe maidan. În final, îţi vine la cap mintea românului cea de pe urmă şi ajungi să-ţi spui că mai bine cu salariul tău, pe care-l dai cam imediat ce l-ai primit. Îţi dai seama cât ar fi trebuit să-ţi baţi capul ca să cheltuieşti banii lui Messi sau ai lui Ronaldo?
Lăsând gluma la o parte, ne întoarcem la tristul adevăr că suntem, şi în 2016, în topul sărăciei din Europa. Nu visăm să avem salarii de fotbalişti, ci măcar să fim siguri că ne putem acoperi nevoile zilei de mâine. Şi, pentru mai bine de jumătate din populaţia ţării, lucrul acesta este foarte departe. Deşi cifrele arată, pe hârtie, că economia României a duduit în anul anterior, înregistrând una dintre cele mai spectaculoase creşteri din UE, oamenii au rămas la fel de săraci, dacă nu şi mai şi. Un raport publicat recent de Comisia Europeană ne spune clar că ne-am îmbătat cu apă rece.
Modelul de creştere economică nu lucrează în interesul cetăţeanului, saltul economic fiind obţinut prin salarii mici, forţa de muncă la privat fiind prost plătită, nu prin calitate. În plus, pentru ca deficitul bugetar să nu depăşească limita admisă, s-a tăiat de la investiţii. Lucru care a lovit în economie pe termen lung. Acelaşi raport mai precizează că majorarea salarială din sistemul bugetar, făcută de fostul guvern Ponta, în scopuri electorale, desigur, nu de dragul cetăţenilor, va arunca România în următorii ani într-un deficit al finanţelor publice de trei ori mai mare ca procent din PIB. Ceea ce înseamnă că România va ajunge iar pe marginea prăpastiei şi că vor fi iar necesare măsuri de criză, aşa cum s-a întâmplat cu ceva timp în urmă. Tot chinul până acum a fost zadarnic, numai de dragul demagogiei electorale a politicienilor noştri. Ei nu-s capabili să gândească strategii cu bătaie lungă, ca să ieşim din mocirla în care ne zbatem de atâta timp, îi interesează doar cum să păcălească oamenii să le dea votul, pentru câteva zeci de lei în plus sau o găleată goală.
