Am tot aşteptat să se termine. Să-şi dea demisia doamna Ridzi şi gata cu scandalul de la Tineret, pentru că tinerii chiar au alte treburi prin ţara asta. În schimb, a demisionat Octavian Belu, pe principiul românesc unde dai şi cine crapă. Rezervele gimnastice de demnitate erau tot acolo unde e şi valoarea, adică în zona secundară a interesului general.
Capacul peste ciorba reîncălzită zilnic a scandalului l-a pus însă Emil Hurezeanu. Să ajungă un intelectual sadea, de talia dumnealui să comenteze cu Iosif Boda afacerea domniţei PD-L-iste, mie mi s-a părut prea mult. Mai bine intra în concediu ca majoritatea suflării politico-administrative a acestei ţări, care mai mişcă doar pe la câte un şantier aflat de ani buni în drum sau mai împarte cugetări electorale pe la tradiţionalele chilabale româneşti.
Din păcate pentru toată lumea, media nu abandonează osul celor doi miniştri prinşi cu mâţa în sacul bugetului de stat sau european. Nici nu mai contează cât de vinovat e unul sau celălalt, cum au greşit, intenţionat sau din neştiinţă, cert este că Nemirschi şi Ridzi sunt zilnic pe micile ecrane.
Pentru preşedinte problema n-ar fi groasă dacă ar veni numai dinspre PSD. Până acum gâtul ministrului de la Mediu era pe tăietor, dacă nu avea şansa să se afle în delicata companie a doamnei cu relaţii la EBA. Monica Iacob Ridzi stă însă ca un ghimpe în talpa preşedinţiei, care peste noapte devine extrem de dezinteresată de subiect, în special, şi de parlament, cu comisiile lui cu tot, în general.
Dacă până mai ieri Băsescu se războia cu sistemul legislativ şi cu cei 322 de duşmani aleşi, acum a refuzat să comenteze cazul Ridzi, în ciuda insistenţei jurnaliştilor. „Nu mă duceţi în subiecte minore pentru mine. Ăsta e un subiect care ţine de Parlament, de premier. În ceea ce priveşte viaţa parlamentară, nu-i treaba mea, e treaba altora”, a spus şeful statului.
Bun aşa, abia după primul mandat a descoperit şi preşedintele separaţia puterilor în stat. I-au trebui patru ani să înveţe şi probabil îi va fi necesară mai puţin de o nouă campanie ca să uite ce-a spus.
Vorbă să fie, pentru că strategia şi tactica sunt puse deja în funcţiune. În timp ce Roberta Anastase a anunţat că astăzi va convoca membrii Biroului Permanent al Camerei, ca aceştia să îi cheme pe deputaţi din vacanţă pentru a se pronunţa asupra cererii de începere a urmăririi penale împotriva actualului ministru al Tineretului, Băsescu a binevoit şi el să anunţe pentru miercuri o conferinţă de presă. Cu acoperire. Vede ce spune biroul, de unde poate apuca treaba ca să iasă dumnealui şi partidul aferent bine, şi poate să arate puţin pisica doritorilor de revanşă.
Poate comenta Hurezeanu cu exemple din Roma antică şi până la capitalismul german contemporan, „cestiunea” tot la partid se tranşează, cu cărţile guvernării bipartite pe masă. Dau Ridzi contra Nemirschi, sau dau Ridzi contra Geoană ciocul mic şi guvernarea ca o floare etc, în fine mişcări de barter asumat în sprijinirea interesului general în momente de criză. Sic!
Cât despre impasibila doamnă Ridzi, aceasta nu le are cu demisia, obrazul sau părerile de rău. Nu vedeţi că nu i se mişcă un muşchi de pe faţă când interpretează aria inocenţei? Dumneaei defilează lejer, că tot e vară, cu relaţiile pe care le are, în apele senine ale cârdăşiilor de partid şi de stat, plutind spre victorie. A ei, a partidului, a EBA, a preşedintelui, nici nu mai contează a cui.
E un trend, o vocaţie, o realitate paralelă nouă, pe care ne străduim ca proştii să o analizăm. Când lucrurile sunt atât de simple. Ce Ridzi este vara asta!
