Turism underground

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Una din eternele probleme nerezolvate ale oraşului nostru este promovarea obiectivelor turistice; mandate de-a rândul, aleşii ne-au promis hărţi turistice prin staţiile de autobuz, infochioşcuri pe străzi, indicatoare, mape de prezentare a oraşului etc.

Desigur, nimic din toate astea nu s-a şi materializat: cele două-trei infochioşcuri din Galaţi zac nefolosite prin Primărie şi Parcul de Soft, astfel încât potenţialii turişti le-ar putea găsi şi folosi doar dacă ar şti dinainte unde să meargă, staţiile de autobuz sunt pline de altfel de reclame, iar mapele de prezentare a oraşului nu sunt decât nişte albume – frumoase, ce-i drept! – care apar meteoric fie pe la vreo instituţie de cultură, spre vânzare, fie pe la vreo delegaţie oficială, când sunt oferite gratuit…

Dar chiar şi aşa, chiar dacă Primăriei i-ar păsa de promovarea oraşului nostru, cum ar trebui să ne simţim când am primi oaspeţi în Galaţi? Pe unde ar trebui să îi plimbăm, la ce restaurant ar trebui să îi ducem, cu ce fel de mijloc de transport ar trebui să ne deplasăm, astfel încât musafirii noştri să fie feriţi de „bucuriile de zi cu zi” ale traiului în Galaţi?

Şi întreb asta, pentru că recent am fost martora unui conflict de stradă, petrecut ziua, într-o zonă centrală, la Potcoava de Aur. Cei care aşteptau liniştiţi în staţie autobuzul au privit cum două microbuze opresc pe banda doi, mai mulţi băieţi coboară, îi bat prin geamurile deschise pe pasagerii unui autoturism blocat pe banda întâi, mai dau şi câteva picioare în maşină şi pleacă.

Viteza şi brutalitatea incidentului au şocat; oamenii au privit la ca televizor, nimeni nu a scos nici un strigăt. După ce maşinile au plecat mai departe, lumea a început ba să-şi facă cruce, ba să comenteze… În toată zona nu am văzut picior de agent de ordine…

Un coleg îmi povestea că a bătut cu piciorul cartierele mărginaşe ale Galaţiului şi că a sesizat faptul că zonele frecventate de băieţii de cartier s-au transformat în adevărate enclave; că personaje pe care îţi este şi frică să le priveşti în ochi, venite recent din străinătate, fac legea în zonă doar prin simpla prezenţă în grup. Că nu a văzut prin zonă nicio patrulă a poliţiei…

Recent, am ales să călătoresc cu taxiul. Era noapte şi microbuzele nu mai circulau deja. La destinaţie i-am întins şoferului zece lei, hotărâtă să iau rest doar un leu, să-i las şi omului un leu. Şoferul mi-a răspuns peste umăr că nu are să-mi dea rest. Scurt, fără să se caute, demonstrativ, prin buzunare. Era o alee întunecoasă şi o zonă periferică, în jur, desigur, nicio patrulă de poliţişti, aşa că l-am „felicitat” în gând şi mi-am văzut de treabă…                   

Şi acum vă întreb: cum să mă bucur dacă îmi vin nişte oaspeţi în Galaţi? Ce să le arăt ca să îi feresc de toate aceste faţete ale oraşului nostru, astfel încât oamenii să creadă că nu trăim în epoca de piatră?

În condiţiile în care, încet, încet, lucrurile încep să scape de sub control, iar oraşul tinde să se transforme într-o a doua Craiovă, la ce naiba ne mai trebuie programe publice de promovare a turismului?

Citit 915 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.