Ce jale şi bocet! Câtă dezamăgire, frustrare şi amărăciune or fi adunat, în sufletul lor fragil, domnii activişti de partid care, acum, când se tot fac şi desfac listele pentru Consiliul Local şi Consiliul Judeţean, şi-au dat seama, brusc, că nu se mai regăsesc în formaţiunile din care fac parte. Ba chiar, unul dintre ei, după ce a trecut de la stânga la dreapta fără probleme, se declară dezgustat de politică şi … ce credeţi? Vrea să candideze INDEPENDENT la Primărie şi Consiliul Judeţean. Unii alegători ar râde în hohote. Poate că o şi fac. Pe alţii îi încearcă un sentiment de repulsie, iar alţii înjură, poate, printre dinţi.
Să o luăm pe rând. Un domn consilier judeţean PNL se răfuieşte acum, pe ultima sută de metri a precampaniei, cu partidul (de fapt, cu unii de prin partid) şi ameninţă cu destabilizarea acestuia la Tecuci, prin sute de demisii care îl vor urma. Nimic de comentat, până aici. Întrebarea este de ce tocmai acum? Informaţii conform cărora membrul PNL ar pleca la un alt partid se vehiculează de mai mult timp. L-am şi întrebat, înainte de o şedinţă a Consiliului Judeţean, dacă pleacă şi a negat. Trec peste faptul că apreciez sinceritatea celor cu care intru în contact. Prefer un răspuns de acest gen: „Nu pot spune” sau „Nu vreau să-ţi spun”, decât o minciună. Dar astea sunt detalii. Pentru unii contează, pentru alţii nu. În urmă cu o săptămână, PNL a depus lista de candidaţi pentru Consiliul Judeţean la Biroul Electoral. Domnul consilier la care fac referire nu se mai afla pe mult râvnita listă, însă, se pare, se va regăsi pe o alta, a unui partid de stânga, în speţă PSD. Şi pe un loc eligibil, dacă foştii săi colegi din partid şi cei din Consiliul Judeţean sunt bine informaţi. Dacă vestea se va confirma, zilele acestea, când social-democraţii îşi vor face publică echipa pentru Consiliul Judeţean, atunci pot trage doar concluzia că bătălia, şi de această dată, s-a dus (sau se duce) tot pentru ciolan. Iar pentru a fi cât mai bine poziţionat în viitoarea structură, care te primeşte în sânu-i, evident trebuie să oferi ceva la schimb. Şi ce ofrandă poţi aduce celui mai vehement adversar politic al tău decât o „armată” cu sute de membri de partid? „Politica” nu se face nici gratis şi nici din convingere. Ne-o tot demonstrează politicienii noştri de mulţi ani încoace.
Tot la începutul săptămânii, un fost PSD-ist (consilier judeţean, până de curând), care, prin ianuarie-februarie, a anunţat că se înscrie în PMP, întrucât, spunea el, era dezamăgit de partidul care l-a propulsat în funcţii-cheie, a decis, după vizita fostului preşedinte Traian Băsescu, de la Galaţi, să plece din PMP. Atât de supărat este pe politica asta, datorită căreia a ocupat importante funcţii publice, încât a anunţat că face un pas în tabăra independenţilor şi se apucă de strâns semnături pentru a-şi depune candidatura.
Săracii independenţi (la cei nepătaţi, mă refer), mi-am spus, cunoscând un pic mai bine vreo doi dintre cei care fac eforturi foarte mari, în perioada asta, pentru a strânge semnături de susţinere. Că nu este uşor să baţi străzile în lung şi-n lat, zi de zi, pentru asta, sperând că, poate, vei reuşi în final să faci ceva pozitiv pentru oraşul tău şi să elimini oportuniştii şi hienele ghidate doar de goana după profit. Între timp, nestrămutat, ciolaniada continuă.
