Acum câteva săptămâni, într-o dimineaţă, a venit la redacţie un domn. Trecut de 60 de ani, zâmbitor şi uşor indignat. Pensionar fiind, omul se apucase de cultivat diverse chestii pe care le vindea în piaţa din Micro 19. Certificate de producător, autorizaţii, taxe, tot ce ce trebuie ca să nu fie vânat de poliţie prin piaţă ca ultimul bişniţar. Ei bine, gălăţeanul nu era supărat pe birocraţie, ci pentru că nişte băbuţe, care stăteau lângă o bordură cu două legături de urzici şi două de pătrunjel păţeau aproape zilnic ruşinea de a fi prigonite şi amendate. ”Ruşine!”, ne spune omul vădit intrigat de faptul că alţi ”colegi” de piaţă, mai orientaţi, nu păţeau nimic nimic deşi puneau pe tarabe zambile furate din spaţiul verde din cartier. ”Pe ăia nu îi vede nimeni? Nu îi întreabă de acte?” Nu ştim dacă îi vedeau sau dacă evaziunea la zambilă se cuantifică altfel decât cea la urzică, dar cu siguranţă furtul e mai grav decât o mică ”mizerie” fiscală.
Cam atât despre evaziunea la tarabă, pentru că un fenomen şi mai grav decât neplata TVA-ului la buruieni de ciorbă s-a concretizat la Galaţi zilele acestea. De fapt, ne-a confirmat faptul că suntem o piaţă de consum pentru rebuturi, deşeuri, bombe biologice, spuneţi-i cum vă place. Dacă era cineva ferm convins că negoţul efectuat prin marii retaileri de alimente este garantat fiscal şi controlat din punct de vedere al siguranţei alimentelor, iată, are ocazia acum să îşi schimbe opinia. Nu mai e o noutate că România, la fel ca ţările de Est, face parte dintr-o categorie inferioară de pieţe, unde se aruncă cele mai cosmetizate alimente. În prag de expirare, gata expirate, re-ambalate, spălate cu detergent sau cu oţet, ori făcute din orice substanţe care seamănă la gust şi culoare cu produsul original, mâncărurile care ni se servesc la rafturile supra-încărcate, dar, repet, controlate fiscal şi chipurile sanitar, ne deschid calea spre un genocid încet, dar sigur. Cum altfel s-ar putea numi 50 de tone de brânză împuţită, ţinută în butoaie în magazie şi pregătite să le fie vârâte oamenilor sub nas sub diferite forme? Că nu de imaginaţie şi oferte duc lipsă negustorii veniţi din şapte zări să ne înveţe civilizaţia cumpărăturilor la supermarket.
E destul de greu de preconizat dacă, şi mai ales cât din astfel de ”produse” au ajuns până acum în coşurile, frigiderele şi farfuriile gălăţenilor. Câţi au mâncat, convinşi că au făcut afacerea vieţii cumpărând coada calului la preţ de coada şoricelului. Câţi s-au îmbolnăvit sau au avut manifestări ciudate, după ce au dat iama prin ofertele tentante. Sau, şi mai rău, câţi nu au păţit nimic şi vor continua să susţină comerţul ”cinstit şi sigur”.
Din păcate, prea rar se clatină prezumţia de ”cinste şi siguranţă” când vine vorba de sănătatea populaţiei abonată la comerţul corporatist. Mai la un Paşte, mai la un Crăciun, mai bubuie câte o mărgică cu carne infectată, cu nu ştiu ce apă contaminată sau, cum a fost acum, cu brânza expirată. Cu siguranţă însă, vreunui şef de magazin îi va fi imputată, de ochii lumii, toată tărăşenia, iar hora va merge mai departe, neîmpiedicată de buturuga mică, pardon, de câteva calupuri stricate.
Când clientu-i mulţumit, ce contează că zambila e furată sau că brânza a împlinit un glorios cincinal şi a fost dată cu parfum de oaie?
