Este remarcabilă… tocmai desăvârşita absenţă a autorităţilor gălăţene la mai toate acţiunile reuşite, trudite din greu şi cu entuziasm de societatea civilă. Deşi unele scutesc de efort, inclusiv financiar, administraţia publică. Şi, în tot cazul, dau gust vieţii unui oraş transformat de politicienii-asfaltatori-şi-atât în ceva tot mai anost pe zi ce trece. Aceste eforturi ar putea fi remarcate, salutate măcar prin prezenţa aleşilor. Fie că (rar) le bugetează sau nu, aleşii au doar meritul că nu s-au opus voluntarilor, că nu le-au băgat beţe-n roate. Carol I a introdus tradiţia de a onora binefăcătorii: celui care clădea pe banii săi o şcoală, un spital sau o bibliotecă, ridica statui, dădea burse, chiar regele îi acorda o diplomă medalia „Serviciu credinciosu”. Astăzi, rar (aşa cum face, fără a fi obligată, Direcţia de Cultură), sau Primăria la ocazii, sunt onoraţi cei ce ne fac onoare.
Scriam recent că autorităţile nu fuseseră prezente, „ca de obicei”, nici măcar sub formă de şofer sau portar, la deschiderea expoziţiei de fotografii panoramice ale Galaţiului. Dacă eram ajutorul ajutorului de primar, luam legătura cu magicienii ce-au fotografiat şi filmat, de la 500 metri altitudine, oraşul, şi popularizam oficial Galaţiul măcar în ţară. Unele imagini au trecut şi oceanul, dar graţie facebook-ului ONG-urilor! Or, eu nu ţin minte să fi votat facebook-ul…
De altfel, una dintre cele mai active organizaţii (sunt multe şi ambiţioase în judeţ!), „Galaţi, oraşul meu” (dar o mai fi şi oraşul… aleşilor noştri?), implicată şi în expoziţia foto aeriană, a realizat recent şi printre puţinele noi lucrări artistice stradale: medalioanele de la Faleza găurită, dedicate lui Cuza şi Ştefan. Aceeaşi organizaţie a scos paşnic… scaune în stradă, ca să avem iar cinematograf. Autorităţile n-au reuşit, a reuşit mediul privat!
Dar numărul face puterea! Sâmbătă, alături de acest ONG, au trudit şi Asociaţia Părinţilor pentru Ora de Religie, Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Cultural, asociaţiile Galatzi 2020, Mişcarea pentru Implicare Civică şi voluntari – elevi de la Seminarul Teologic, colegiile „Alecsandri” şi „Cuza”, studenţi şi masteranzi de la Facultatea de Istorie şi Teologie, oameni de profesii variate şi pensionari. Ei au îngrijit, la “Eternitatea”, morminte, uitate pe nedrept, ale unor personalităţi gălăţene din trecut. “O astfel de iniţiativă ar putea fi preluată de fiecare dintre noi, am iniţiat această acţiune crezând în puterea exemplului”, scria pe pagina sa de facebook preşedintele ONG-ului, Bogdan Brânzan. Da, obişnuinţa de a te implica în continuare ne mai poate salva oraşul pornit în jos! Nu numai protestul public, ieşitul în stradă, schimbă lucrurile, ci, iată, şi puterea exemplului, aproape anonima contribuţie repetată zi după zi, exerciţiul de păsare şi de admiraţie pentru excelenţa celor cu care ar trebui să ne mândrim, din trecut sau din depărtare. Căci mulţimi de gălăţeni au cariere strălucitoare în străinătate. Ei află trunchiat sau deloc ce se mai întâmplă aici, iar noi nu le putem cere sfatul, bazat pe o experienţă de invidiat. Speram într-o schimbare la ultima Zi a Marinei, când a fost alocat (pe hârtie) ocazia de a vedea, poate chiar a premia, măcar un singur fiu rătăcitor. Cum n-a luat cineva legătura cu gălăţeni din diaspora (apropo, un mail nici măcar nu costă), autorităţile, care nu se consultă nici local, nu îi au în baze de date. Măcar ca să-i felicite… electoral.
