Ar fi inutil, sau poate pleonastic să mai amintesc că orice naştere şi implementare de proiect la noi, la Galaţi, se realizează în chinuri groaznice. Amânări, stagnări, piedici, bani risipiţi, licitaţii ratate, executanţi care trag chiulul, tot tacâmul.
Prins în blestemul facerii în chinuri, sistemul „unda verde” trebuia, desigur, să-şi ia cota sa de bile negre, de înjurături şi contestaţii. De bine de rău, luminiţele la semafoarele inteligente au început să îşi facă treaba, iar butoanele, mult căutatele butoane, cică ar fi şi ele funcţionale. Dar nu despre asta e vorba. Urbea noastră este codaşă, ruşinos de codaşă, la un alt capitol. Siguranţă. De ani de zile, marele oraş Galaţi se află pe lista milogilor la secţiunea monitorizare video stradală, aspect care s-ar fi dorit şi ar fi trebuit implementat odată cu „unda verde”.
Pentru cine încă nu ştie, sistemul de monitorizare video presupune montarea de camere video, care să preia, în principal, imagini cu traficul rutier din oraş şi odată cu asta să ducă la o creştere a siguranţei, nu doar a fluxului rutier, dar şi a siguranţei publice. Dirijat dintr-un centru operaţional, care ar trebui amplasat într-o instituţie publică de siguranţă locală, sistemul de monitorizare ar avea un mare merit în prevenire.
Şi acolo unde nu se mai poate preveni, ar ajuta mult la rezolvarea problemelor. Mai precis, să se vadă hoţul, scandalagiul, violatorul care vine, loveşte şi pleacă, astfel ca poliţistul să nu mai caute acul în carul cu fân, iar noi, gălăţenii potenţial păgubiţi să aşteptăm poate cu lunile şi anii să ni se rezolve o plângere. Pentru că, prin mila vreunui privat care şi-a pus o cameră în uşa magazinului sau a vreunui proprietar mai precaut şi mai avut care să îşi supravegheze el ograda şi acareturile, nu se pot face prea multe.
Cu mulţi ani în urmă, şefii Poliţiei din Galaţi se plângeau, puşi fiind în faţa fenomenului de „turism infracţional”, că nu au cum să îi vizualizeze pe potenţialii hoţi, care veneau în oraş, dădeau buful, şi mai apoi plecau către zările albastre. Prinde orbul, scoate-i ochii. Nici măcar la ieşiri nu s-a catadicsit montarea unor sisteme în ciuda tatonărilor şi a pisicii moarte aruncate pe rând în capul instituţiilor responsabile. Şi pe când ne lamentam zor-nevoie că pe noi ne fură şi nu-i prinde nimeni, alte orăşele, dimprejur, şi în multe cazuri chiar în sate, camerele înfloreau pe stâlpi şi îşi făceau treaba. Brăila şi Tecuciul au de ani buni sisteme funcţionale. Comune din judeţul Galaţi au şi ele „ochi magici” în punctele principale şi mulţi dintre primari monitorizează de pe telefonul mobil imaginile.
E drept, nu se compară o comună cu un oraş, dar se presupune că aici sunt mai multe minţi şi mai multe forţe, pe măsura riscurilor şi a mizei. În chinurile facerii sistemului de undă verde, la noi au apărut şi camere, dar nu sunt funcţionale. Pe când, nu ştim şi nici nu cred ca vrea cineva să mai dea vreun pronostic după amânările repetate de la semafoare.
În acest timp, furturile se adună. Azi unul, mâine trei, poimâine zece. Anul acesta, peste 1.000 de furturi s-au petrecut în Galaţi, în medie peste 100 pe lună. La acestea se adaugă alte sute de distrugeri, mai mari sau mai mici. Îi descurajează ceva? Nu prea. Îi prinde? Mai greu, sau poate deloc. Infractorii se joacă liberi în „unghiul mort”. Până când? Nu ştim.
