Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu sunt milos când văd pui de pisică sau de câine abandonaţi, cerşind mâncare, apă, ori un dram de atenţie. Iar în perioada asta sunt atât de mulţi, aruncaţi prin cutii de carton lângă containere, prin iarba înaltă şi netăiată ori, direct, peste gardurile oamenilor, încât este aproape imposibil să nu ţi se facă milă de măcar un astfel de suflet. Un suflet care, în fond, nu a greşit cu nimic nimănui, cu excepţia faptului că s-a născut într-o lume care nu îl vrea!
Abandonul animalelor este un fenomen în continuă creştere în Galaţi, în strânsă legătură cu indolenţa pe care mulţi o afişează când vine vorba de sterilizarea propriilor animale. "De ce să îi răpesc senzaţia de plăcere?" sau "Ţie ţi-ar plăcea dacă ai fi castrat înainte să dai de gustul plăcerii?" sunt doar două dintre replicile pe care le aud de fiecare dată când încerc să conving pe cineva că cel mai bine este să îşi castreze motanul, pisica sau patrupedul din casă ori din curte. A treia face apel la sănătatea animăluţului, deoarece mulţi consideră că, în momentul în care îi iei "bijuteriile", îi iei şi personalitatea, şi sănătatea. "Să nu se îmbolnăvească, sărăcuţul!". E drept, mai bine să sfârşească otrăvit sau să nască pui pe care stăpânul să îi arunce, din curte în curte, peste gard.
Potrivit ultimelor date de la Serviciul Public Ecosal, în padoc sunt peste 1.200 de câini. Şi, la câţi iubitori de animale sunt pe reţelele de socializare, ne-am aştepta ca numărul adopţiilor săptămânale să fie măcar de ordinul zecilor, dacă nu al sutelor. Ei bine, ştiţi câţi câini au fost adoptaţi în ultima săptămână? Doi! Din 1.200! Restul sunt condamnaţi, practic, la moarte. Pentru că nu e viaţă să trăieşti în 20 de metri pătraţi, cu alte 30 de suflete.
Ca să spunem lucrurilor pe nume, Galaţiul este un oraş plin de câini ai străzii şi de pisici fără stăpân, care se înmulţesc necontrolat, în mare parte din cauza ignoranţei oamenilor. Campaniile de sterilizare sunt luate în serios doar de câţiva cetăţeni, care şi aşa au acasă mai multe animale decât pot duce, în timp ce restul preferă să se lamenteze pe la colţuri.
Între timp, puii nedoriţi rămân aruncaţi ba la containere, ba prin parcări de bloc, ba direct în curtea omului. Iar din cinci pui aruncaţi, dacă ajung doi în casa cuiva, se pot considera norocoşi!
