Moartea stă de şase pe malul gârlei

Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

Nu ştiu să înot şi spre ruşinea mea era să mă înec de vreo trei ori. Nu în ape curgătoare, ci în locuri amenajate şi strict limitate ca suprafaţă şi adâncime, cu destui înotători prin preajmă care să-mi sară în ajutor. Aşa că nu pot să mă pun în pielea acelor care au deprins această îndeletnicire de a-şi măsura forţele cu natura. E frumos să înfrunţi apa şi să te simţi liber şi probabil nevoia de a-şi testa forţele de fiecare dată mai mult este apanajul oricărui înotător care se respectă. Desigur, mai e şi principiul, stupid după părerea mea, că „mie nu mi se poate întâmpla dacă mă arunc într-o apă învolburată sau iute şi plină de capcane neprevăzute”. Altfel nu îmi explic inconştienţa cu care atâţia oameni se duc singuri-singurei în braţele morţii. Ştiu să calce apa mai mult sau mai puţin bine, cunosc sau nu locul în care ştiu cu siguranţă că scăldatul este interzis, că nimeni nu le poate observa dispariţia la timp sau n-are cine să îi ajute, ori se bazează nejustificat de mult pe ceilalţi. Care i-ar putea ajuta, sau ar deveni, la rândul lor, numai pentru că sar în ajutor, victime. Sunt copii neinstruiţi şi nestruniţi de părinţi sau bătrâni care îşi supraevaluează forţele în raport cu iureşul apelor. E greu de înţeles pentru oamenii care stau pe lângă ape faptul că ar fi mai sigur să se priveze de o bălăceală sănătoasă, la fel cum greu este şi să renunţe la ieşitul în natură pe malul gârlei, la umbra salciei şi în buza apei sau, şi mai trist, să aibă acces la o plajă decentă unde viaţa nu îi este în pericol. Pentru că dacă primele aspecte ţin de latura strict subiectivă, ultimul e o realitate tristă şi impusă. Oraşe lângă ape, Galaţiul şi Brăila nu au cine ştie ce variante de recreere în natură, în special pe cursurile de de apă. Dunărea, odată populată la refuz pe plajele amenajate Cocuţa sau Blasova, a devenit acum un loc periculos, unde scăldatul este, oficial, interzis. De Siretul care străbate în lung judeţul şi în care au pierit atâţia gălăţeni, nu mai vorbim. Între ştrandurile actuale, cu piscine, unde pentru mulţi accesul este prea scump şi bălăceala în fluviu, din păcate, mulţi sunt nevoiţi să opteze pentru a doua. Şi asta pentru că e cam singura soluţie „ad hoc” care reuneşte şi statul în aer liber, şi plaja şi bălăceala. Din păcate, de prea multe ori fatală şi tratată cu prea multă superficialitate.

Citit 2496 ori Ultima modificare Vineri, 21 Iulie 2017 16:23

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.