Pe site-ul unei importante instituţii gălăţene există încă proiectul zonei metropolitane Galaţi-Brăila, un alt exemplu din ciclul "Ce frumos era să fie...", la fel cum au fost podul sau tunelul. Ca să zgândărim puţin neputinţa de care au dat dovadă aleşii din cele două judeţe vecine, dar nu şi prietene, să trecem în revistă cam ce prevedea acest proiect.
Astfel, pe o parte din suprafaţă de 26 de hectare din cartierul Dimitrie Cantemir, urma să se construiască un centru dedicat expoziţiilor, târgurilor, manifestărilor şi congreselor (ceva ce, în afara suprasolicitatului complex din cadrul Grădini Botanice, Galaţiul încă nu are) şi, ca o prelungire a acestuia, un Palat al Sporturilor, cu o capacitate de 5.000 de locuri. Nici aşa ceva nu avem.
Zona rezidenţială care ar fi putut fi construită era într-adevăr o zonă rezidenţială: urma să fie alcătuită din construcţii de patru, cinci, şase şi zece etaje, pe o suprafaţă acoperită de circa 400 metri pătraţi fiecare şi care se puteau structura în două, trei sau patru apartamente pe etaj, cu dimensiuni de 150, 125, 100 sau 80 mp, astfel încât s-ar fi putut obţine o amplă varietate de soluţii locuibile.
Tot în zona metropolitană urmau să se construiască un centru comercial pe patru nivele de câte 4.200 mp. fiecare, care ar fi permis localizarea a 80-100 de magazine cu o suprafaţă medie de 80 mp, un centru de urgenţă medicală şi un centru spitalicesc, o şcoală, un hotel şi un restaurant, un centru wellness şi o sală de cinema multiplex. S-ar fi amenajat, de asemenea, terenuri de sport multifuncţionale, spaţii de joacă şi piscine.
Fiecare dintre noi poate spune câte din aceste lucruri nu ar fi fost binevenite. Proiectul zonei metropolitane s-ar fi potrivit ca uns şi pe finanţările UE dedicate structurilor regionale. Dacă autorităţile locale brăilene şi cele gălăţene şi-ar fi dat mâna la vremea respectivă, poate că într-adevăr aici s-ar fi închegat cea mai mare aglomerare urbană din România după Bucureşti, iar aeroportul, podul sau autostrăzile nu ne-ar mai fi ocolit.
Din păcate însă, zicala conform căreia unde-s doi, puterea creşte este valabilă numai dacă cei doi nu se ceartă. Astfel că, dintr-o zonă de avangardă - aşa cum proiectul îşi propunea să facă din cartierul Dimitrie Cantemir - a ieşit mai degrabă un fel de avanpost, la câţiva metri de linia frontului, oricare ar fi acela.
