„Brăilenii zic: Ne-a furat Galaţiul 1.000 de hectare! De parcă le-au dus cine ştie unde. Gălăţenii spun: Cum să dăm Brăilei 600 de hectare, dacă sunt ale noastre?! De parcă le au de la bunici”... Vă sună cunoscut? Aşa ne declara - ehei! - în aprilie 2009, primarul Brăilei, Aurel Simionescu. Exact aceeaşi „arie” păguboasă se cântă şi acum, în septembrie 2017, când Guvernul condus de un brăilean a iniţiat demersurile pentru a cere Galaţiului restituirea bucăţii de teren de peste 600 de hectare pe care, în locul unor locuinţe ANL, Primăria Galaţi le-a închiriat pentru agricultură.
Premierul Adrian Năstase a dat, premierul Mihai Tudose a luat, fie Guvernul binecuvântat, s-ar putea spune ironic. Şi totuşi, dacă ne gândim bine, fiecare are dreptatea lui. Pe de o parte, Brăilei nu-i convine că scopul rezidenţial, pentru care Galaţiul a fost împroprietărit cu o mie de hectare brăilene, n-a fost respectat. Pe de altă parte, Galaţiul e stăpân pe locul respectiv, deci îl poate exploata cum doreşte… Şi uite-aşa, de fiecare dată, se urcă aşa-zisul patriotism local la cap şi se alege praful de toate bunele intenţii. Că de astea am avut destule!
„Noi am întins primii mâna de nenumărate ori. În 80 la sută din cazuri s-a spus da, facem, am semnat şi un protocol, totul a fost bine până am ieşit pe uşă”, mărturisea, în aprilie 2009, primarul Simionescu.
„Din tot ceea ce am stabilit cu Galaţiul până azi, niciodată nu s-a rezolvat nimic! Cum au trecut Siretul, gata!”, ne declara, în iulie 2013, fostul preşedinte al judeţului Brăila, Gheorghe Bunea Stancu. De ce vorbesc despre fostele autorităţi brăilene? Pentru că, după cum am aflat de la prietenii din presa brăileană, se pare că, din umbră, tot ei conduc destinele vecinilor de dincolo de dig… Dar să las fitilele!
În martie anul acesta, adică fix acum şase luni, primarul Brăilei, Marian Dragomir, declara în presa brăileană: „Nu ne mai interesează să pierdem vremea cu orgolii mărunte”, iar primarul Galaţiului, Ionuţ Pucheanu, susţinea la fel de ferm: „Timpul orgoliilor a trecut!”. Şi părea doar o chestiune de timp până când s-ar fi semnat actul de naştere al unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară „Dunărea de Jos”. Din păcate, uite că s-a dezgropat iar securea războiului din Cartierul Cantemir… Şi pentru că nu se pot pune de acord unde să-şi facă sălaş asociaţia, în loc de BraiGal sau GalBrai, tare mi-e teamă c-o să avem iar „Bye-Bye!".
