Taxiurile nimănui

Scris de Cristinel Luca

Luni, 02 Octombrie 2017 00:00

O ştire strecurată ieri, pe agenţiile de presă, printre incidentele din Catalonia şi războaiele clasei politice din România, informa că tarifele la taxi cresc, după mai bine de opt ani, cu 30 de bani pe kilometru. Ştirea era despre Bucureşti, unde oricum se înregistrau cele mai mici tarife din ţară, dar cauzele fenomenului sunt valabile şi la Galaţi, de exemplu. Chiar săptămâna trecută am asistat la un protest ad-hoc al taximetriştilor gălăţeni, la care au participat peste 50-60 de persoane. Oamenii acuzau că tariful pe kilometru nu a mai fost actualizat de ani buni chiar dacă, între timp, s-au scumpit toate. În plus, iată că de la 1 octombrie a intrat în vigoare şi a doua etapă de majorare a accizei la carburanţi, ceea ce, în medie, face ca un plin să fie mai scump cu 20 de lei faţă de începutul lunii septembrie. O precizare se impune: banii pe care îi încasează un taximetrist nu sunt toţi ai lui. Din ei se scad asigurarea, cartea de muncă, impozitul anual, licenţa, plata contabilului, contribuţia la firma de dispecerat (la care e obligatoriu să fii „arondat”), reviziile, piesele de schimb, combustibilul etc. etc. De aceea spunea unul dintre „grevişti” că uneori trebuie să tragă 15 ore pe zi ca să plece acasă cu 30 de lei, banii care îi rămân lui, curaţi, după ce plăteşte toate dările. Toţi cei prezenţi la protest erau de acord cu o majorare a tarifului pe kilometru şi ideal pentru ei ar fi fost ca toate firmele de taximetrie din Galaţi să accepte să crească tariful până la maximul permis de Consiliul Local. Numai că se pare că nu e aşa simplu. „Tarifele încasate, respectiv tarifele de distanţă, împreună cu tarifele orare, precum şi cu tarifele de staţionare trebuie să acopere sumele investite şi cheltuielile curente realizate pentru prestarea serviciului, precum şi o cotă de profit rezonabilă”, precizează normele metodologice ale Consiliului Local de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru serviciile de transport public local de persoane, bunuri ori mărfuri în regim de taxi. Aceleaşi norme metodologice mai spun că tarifele respective „se pot ajusta periodic pe baza cererilor primite de la transportatorii autorizaţi sau de la asociaţiile profesionale reprezentative”. Numai că ce te faci dacă tu, ca taximetrist, nu ai nicio „asociaţie profesională reprezentativă”, iar „transportatorii autorizaţi” nu cer mărirea tarifelor de teamă să nu-şi piardă clienţii?