Mircea Vintilă, Emeric Imre, trupele „Sunt un frate tânăr” şi „Fără Zahăr” vor încheia, cu recitalurile lor, cele trei seri ale Festivalului „Folk la Dunăre” de la Galaţi. Evenimentul, ajuns la cea de-a XI-a ediţie, se va desfăşura în perioada 27-29 iunie 2025, de la ora 20,00, în Grădina de Vară „Leonard”, de pe strada Mihai Bravu nr. 50. Devenit deja tradiţie la Galaţi, Festivalul „Folk la Dunăre” sărbătoreşte, anul acesta, cea de-a XI-a ediţie. Org ...
Odată ce ai fost tăiat de ai tăi/ Viața ta s-a terminat./ Nu mai poți visa la floarea în care puteai deveni,/ La nunta pe care o puteai avea cu o posibilă floare de câmp/ Pe o alee dintr-un cimitir al martirilor.// Nu./ Viața ta s-a terminat/ atunci când sufletul ți-a fost separat de trup/ Cu ajutorul unei foarfece blestemate,/ A unui cuțit fără mâner/ Sau a unei simple mâini/ Care în trecut te-a hrănit,/ Te-a îngrijit/ Și ți-a scos paraziții./ ”Cel mai bun prieten îți ...

Remember. Stephen Crane (1871-1900)

Joi, 05 Iunie 2025 11:30 | Publicat în MAGAZIN
Prozatorul și poetul american Stephen Crane s-a născut pe 1 noiembrie 1871, la Newark, New Jersey. În scrierile sale a evocat, sub semnul unui realism acut, în special lumea interlopă newyorkeză. La 14 ani a scris prima povestire - ''Uncle Jake and the Bell Hande''. A urmat ”Pennington Seminary", apoi  ”Claverack College". A publicat primul său articol, dedicat exploratorului Henry M. Stanley, pentru revista colegiului. S-a transferat, apoi, la Colegiul ”Lafayette” în Easton ş ...
(!) şi parcă (nu)-mi vine să-nvăţ şi să ştiucă-n pierderea lumii nimica nu pierd:câştigul e sigur, exult şi triumfca flacăra-n frig şi ca ploaia-n deşert (!)(!) şi tac...şi mă uit – de atunci pân-acum –cum toate s-adună, se scad ş-apoi pier:în rochie albă, cu trenă-ncolţită,s-aude nălţându-se Luna pe Cer (!)(!) şi parcă mă sui într-o carte, mereu,aşa, ca-ntr-un rai, şi aşa, ca-ntr-un iad:câştigul e sigur, e locul de veci,la care-am ajuns din păcat în p ...
Pisica mea s-a ascuns în pian,/ Acum, molipsit, pianul meu toarce,/ Când primăvara intră în păsări/ Acestea înfloresc,/ Așa/ Îmi dau seama/ Că în mine s-a aciuat un lup,/ Pentru că atunci când te îmbrățișez,/ Pe sub haine/ Îți apar/ Mușcături. ("Însușire") Poetul Dumitru Viorel Neagu (DVN) ne-a prezentat un grupaj de 18 poeme care i-au impresionat - ca de fiecare dată - pe cei prezenți și au provocat comentarii analitice/ critice raportate obiectiv și aproape unanim ...
"Simțeam cum capul nu-mi încape în cască și am dat-o jos atârnând-o de ghidonul bicicletei. Însă tâmplele continuau să zvâcnească. Strigătele ajungeau distorsionate la mine, vedeam și auzeam ca și cum aș fi avut capul scufundat în apă, apoi tot corpul și călcam greu. Oamenii din jurul meu se mișcau parcă în reluare, unele mâini mă trăgeau de tricou, eram împins de la spate, mi se urla aproape de față. Sofia stătea trântită pe asfalt, îmbrățișa gardul și jele ...
Ziceai că Moartea-i floare la ureche,atunci, într-un demult apropiat,când ne uitam la nouri, peste fluviu,şi auzeam „Hristos a Înviat”! Ziceai că nu se poate Niciodatănimic mai mult decât vrea Cel de Sus,şi El ploua... eu te-auzeam alături:ce multe, Doamne, mai avem de dus! Ziceai că nu există resemnarecând totu-i sub Miracol, sub Frumos,şi te-ascultam ca dintr-o Catedrală:noi mergem înspre Naştere, pe Jos! Ziceai că „Totdeauna” e-o-ntâmplarea noastră despre ce-i N ...
Ce simplă e înfrângerea în toate:/ văd şi aud că nu mai am nimic,şi nu mai socotesc una şi alta,/ nu scad, n-adun, nu pierd şi nu câştig!Nu mai răsare nici o îndoială,/ totuna mi-i dacă trăiesc sau mor,totu-i frumos şi clar ca bună ziua,/ ca bună seara şi ca somn uşor!Deşertăciunea-i floare la ureche/ şi nici un vis nu-(mi) poate fi urât,nimica toată-mi pare veşnicia/ şi limita fricosului „atât”!Şi nu mă mai tentează nici o scară,/ nici o himeră, nici un or ...

Din caruselul timpului, la Cenaclul "Noduri şi Semne"

Joi, 08 Mai 2025 16:15 | Publicat în CULTURA
"Și astăzi, față în față cu discreția cu care s-a dus de pe această lume, mă simt mai rău decât aș putea spune în cuvinte. Doamna Vivi, grecoaica un pic bâlbâită, mi-a rămas lipită de suflet și mai ales de memoria mea, fiindcă era în felul ei o lume a manierelor în primul rând, care îmi plăcea la nebunie, prin sfioșenia și decența cu care se înșurubau în lume oamenii educați ca ei și la care eu nu avusesem acces. Vivi a dispărut într-o zi din viața mea. Când ...
Mă duc la tine... am uitat să-ţi spuntot ce se spune-n ordinea din careîmi iau ceresc, îmi iau şi pământescpentru-ntâmplarea mea devastatoare!Mă duc la tine... chiar dacă nu ştiude unde vine, până unde ducecărarea asta, gândul meu hrănitcu timp din viaţa lemnului de cruce!Mă duc la tine... chiar acu mă ducsă răsplătesc blândeţea mâinii taleşi ochii de la care-am învăţatcu plâns ce-nseamnă două catedrale!Mă duc la tine... mă apropii... vezicum cerul se deschide, ...
Pagina 2 din 101