Până la sosirea Cuvintelor, până când Figurile de Stil vor bate la uşă...privesc pe fereastră cum alde Oarecare banalizează sărutul! Iar steaua aceea, pe care e scris numele meu, nici nu cade şi nici nu răspunde la telefon!
În fiecare secundă doar Luna îmi trimite Duminici şi mă avertizează cum NU se pregăteşte o noapte de dragoste chiar dacă a/selenizarea poate să fie perfectă şi definitivă!
Până la sosirea Cuvintelor...Hortensia este mult mai frumoasă decât Camelia, iar Crizantema devine campioană la seducţie-viteză!
În pauza dintre Trup şi Suflet admir moralitatea Cererii de Lemne şi stau corect la taclale cu vântul, despre Rolul Filozofiei în Ameliorarea Raselor de Animale şi despre Logica Iepurelui în Grădina de Zarzavat!
Dorul lui Da Vinci stă ascuns în spatele Giocondei şi urmăreşte ultimul Fluture de Toamnă în zborul bezmetic spre Nicăieri!
Până la sosirea Cuvintelor...mă străduiesc să nu visez şi să nu mă viseze Bestia de la etajul patru fără un sfert! Fiindcă, dacă o visez, în veac de veac n-o să mai vină nici un cuvânt de care să mă ţin în lupta cu Ochiul de Sfinx! Fiindcă, dacă mă visează, toate cuvintele vor veni şi se vor năpusti şi mă vor sfărâma şi nu-şi vor mai aminti niciodată de mine!
În pauza dintre Eu şi celălalt Eu îmi aduc aminte că sunt Singur ca un Număr de Pantof, că sunt Zeul Ne/Autorizat al Moldovei, înfrânt în bătălia de mai sus, că-mi peticesc Rănile cu Miros de Fân, că plec încet, din ce în ce mai încet, în/spre cel mai Mare Nicăieri...şi că în urma mea Rămân numai şi numai Statui de Sare pe Obrazul Pământului!
Până la sosirea Cuvintelor, mi-i tare Dor de Mama – Singura Lege din Univers! Iar în pauza dintre Iluzii mi-i tare Dor de Tata – Omul care a mers pe Jos până la Moarte şi Înapoi, uite-aşa, ca să-(mi) netezească/îndrepte Cărarea Luminii cu lopata!
Doar cântul cucuvelei şi urletul câinelui îmi aduc aminte că n-au sosit Cuvintele şi că Figurile de Stil s-au sinucis de Disperare! Iar steaua aceea, pe care stă scris numele meu, nici nu cade şi nici nu răspunde la telefon!
