Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
printre litera zero şi tine trecui/ - m-ai spus până-n cer şi m-ai dat nimănui!
printre litera zero şi mine ai dat/ merinde la toţi, numai mie păcat!
printre litera zero şi noi nu a fost/ să vrem a trăi şi-a muri pe de rost!
de la litera zero făcui doar un pas/ - şi nimic n-a trecut şi nimic n-a rămas!
până-n ultima literă multe mai sunt/ - nu se poate ajunge cu gândul mărunt!
nu se poate măcar arătare în vis/ - ce urât m-a născut, ce frumos m-a ucis!
sunt bucuros şi port mască de trist/ - crede lumea aiurea că nu mai exist!
substantivele tac, substantivele fierb/ - cred că cerul a fost la-nceputuri un verb!
şi apoi s-a stricat când a dat de pământ/ - chiar acum este gol şi se tânguie blând!
se aude cum vine doar litera zero/ - ce flăcări pe nasuri scot alde nero!
şi unu nu are deloc un-s-ascunde/ căci scrum este rochia primei secunde!
simt că pierd toate literele celelalte/ şi domnul nu mă trece mai repede-n plante!
de la litera zero până la litera trei/ bănuiesc infinitul plus floarea de tei!
de la litera zero până la litera şapte/ se aude un gol cu vertebre intacte!
printre litera zero şi litera şase/ mă-ntunec - şi-mi intră lumina în oase!
