Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Motto:
"Hai să stăm demult, acolo,/ sub tării de steauă, până/
ce-om vedea cum trece mama/ cu biserica de mână!"
(Iolanda Cremene)
Intru în biserică,
să-mi ierte dumnezeu păcatele, rar,
prin ruga şi prin vorba preotului
convins de sărăcia mea ca un altar!
Cuvintele preotului
trec prin mine şi ajung tocmai la cer,
mi se liniştesc toate gândurile,
nu mai am ce să aştept şi să mai cer!
Ies din biserică,
şi o văd rară, cu capul pe genunchi –
e rătăcită!...e rătăcită!...e rătăcită!...
zic oamenii cu sprâncenele-n triunghi!
Ia de pomană,
îşi înalţă încet ochii cu gene crenelate,
mulţumeşte şi cere iertare mereu,
chiar dacă n-a avut niciodată păcate!
