Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
eu scot frumos (mereu) din orişicând,/ ş-apoi îl dau (pe tot) la totdeauna -
nici nu mă tem şi nici nu-mi pare rău/ că iau din toate şi răstorn într-una
scot pur şi simplu din mirare, scot/ cu inima la cine mă aşteaptă
şi mă primeşte-n suflet şi în vis.../ şi mă ascunde-n lacrimă şi-n şoaptă
nimic mai cald şi blând nu poate fi/ decât adâncul clipei pentru care
adun şi-mpart frumos, apoi mă pierd/ în fulgerarea ei mântuitoare
nimic mai trist şi mai scăldat în dor/ decât un ochi cu lacrimile goale
când l-a uitat (amarul) şi l-a plâns/ pe cel ascuns n-adâncurile sale
mai scot frumos, mai este... încă nu-i/ timpul şi vremea notelor de plată -
când (uneori) mai dau şi de urât,/ îl smulg (pe tot) şi-l dau la niciodată
