(concert pentru Ion şi Maria în sol minor bemol)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii pentru doamna care mi-a cules inima de pe jos"
nimic frumos, nimic urât sub soare!…
eu (sub acelaşi soare)…mai nimic:
strâmb şi naiv, sămânţă de cicoare,
plâns tâmp în mari depozite de frig!
ce trist paing îmi suflă-n lumânare! …
ce mic neant îmi susură adânc:
aud cum intră moartea-n căprioare,
cum lupii plini de supărare plâng!
din când în când, mă uit la cicatrice
să nu mă lase singur, să n-o pierd! …
paingul tace, tremură şi zice:
nimic mai pur, mai simplu şi mai cert!
parcă ceva tresare pe lucarnă:
staţi liniştiţi!…aproape mai nimic! …
aud cum intră veşnicia-n iarnă
şi-uitarea-n mari depozite de frig!
