Deşi România a participat pentru prima dată la Olimpiada de lingvistică s-a clasat pe locul al treilea, după SUA şi Rusia, state cu tradiţie la această olimpiadă
Maria Cristina Ionescu este elevă în clasa a X-a la CNVA şi s-a întors recent de la Manchester (Marea Britanie) cu o menţiune la Olimpiada Internaţională de Lingvistică, dar şi cu o medalie de bronz câştigată în competiţia pe echipe.
Rezultatele sunt mai mult decât îmbucurătoare, având în vedere că este pentru prima dată când România participă la această competiţie, alături de ţări care au deja o tradiţie. „Am spart gheaţa cu cinste, putem spune. Ne-am clasat pe locul al treilea la echipe, în condiţiile în care pe primele două locuri au fost Rusia şi SUA, state care participă la olimpiada de lingvistică de ani buni”, ne povesteşte Maria.
Aceasta mai spune că desfăşurarea concursului a fost fascinantă: „A fost ca în Harry Potter, am concurat peste 140 de oameni într-o sală mare. Cazarea a fost foarte bună, organizarea ireproşabilă”, mai punctează proaspăta laureată.
Antrenament cu rebus
Tot de domeniul vrăjitoriei pare şi explicaţia pe care tânăra o dă pentru succesul ei. Deşi a concurat cot la cot cu elevi în majoritate de clasa a XII-a, ea fiind printre cei mai mici, a reuşit să se ia menţiune la probele individuale. „Am fost la un pas de premiul al III-lea. A contat faptul că am participat la olimpiade de matematică, dar şi faptul că doamna profesoară Elena Tudorache mi-a format un orizont. Mi-au folosit însă cunoştinţele de logică şi antrenamentul pe care îl fac regulat, cu jocuri puzzle, sudoku şi rebus”, mărturiseşte ea.
La anul ţinteşte la premiu
Bineînţeles că va participa şi anul viitor la Olimpiada de lingvistică şi, cu mai multă experienţă, va avea în vedere calificarea la faza internaţională, care se va desfăşura în China, dar şi obţinerea unui loc pe podium.
Între arte şi pragmatism, dar la Cambridge
Am mai scris despre Maria Cristina Ionescu în urmă cu cinci ani, când ne povestea că suferă de „boala” scrisului şi că nu pleacă nicăieri fără creion şi caiet. Deşi micuţa scriitoare s-a dezvoltat frumos şi pe alte domenii, nu s-a vindecat de literatură. În continuare îşi doreşte o carieră pe plan artistic, dar neapărat şi una mai pragmatică – management. Şi nu oriunde, ci taman la Cambridge, oraş pe care l-a vizitat de mai multe ori în tabere speciale pentru elevi. „Am amintiri frumoase legate de acest oraş, nu numai pentru ce reprezintă ca centru universitar istoric, dar şi pentru că oamenii sunt deosebit de prietenoşi şi calzi”, ne spulberă ea toate prejudecăţile legate de englezi.
I se pare normal ca pe lângă scris să aibă şi o profesie serioasă, un plan B, care să-i asigure detaşarea prin lipsa grijilor privind ziua de mâine.
